Phoebe e mai pragătită ca niciodată să trăiască visul american din plin și tocmai pentru asta aplică pentru un job ca "mâna dreaptă" a șefului firmei de arhitectură Braun&Haller Inc. Ajunge să cunoască slăbiciuni, să-i între pe sub piele celui mai c...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Revanșa
M-am învelit cu pătura mea pufoasă fiind îmbrăcată în pijamale și având în brațe un bol mare de popcorn. Am aprins televizorul urmărindu-mi serialul în timp ce mâncăm tot mai mult popcorn. Totul fusese bulversant. Eu cu Friedrich, apoi super propunerea despre hotelurile din Tokyo, iar mintea mea se concentra doar asupra acestor amănunte trecându-mi prin minte momentele de mai devreme cu mine și Friedrich. Am zâmbit fără să-mi dau seama, iar serialu devenise brusc neinteresant. Am scuturat din cap fiind scoasă din gândurile mele de un ciocănit în ușă.
— Faith! strig la prietena mea. E cineva la ușă.
— Ești mai aproape decât mine! strigă și ea ripostând.
— Te rog! îi spun și o văd ducându-se apoi spre ușă.
Am dat mai tare volumul televizorului având de gând să mă uit la serial fără să fiu distrasă de absolut nimic. Toate planurile mi se năruiră când am văzut intrând în casă un bărbat înalt, blond, îmbrăcat într-un costum și un pardesiu care-i veneau absolut minunat, Friedrich. M-am uitat uimită la el care era atât de perfect și apoi eu îmbrăcată în pijamalele mele, mâncând popcorn, probabil, cu părul în mai multe părți. Și-a deschis pardesiul punându-l în cuier și în același ritm s-a evaporat, cumva, și Faith.
— Friedrich?! Ce cauți Aici? îl întreb și se pune lângă mine.
— Pot pleca, îmi spune zâmbind, iar eu îl apuc de cravată sărutându-l.
— Nici să n-ai tupeu, îi zic.
— De abia acum am scăpat de la birou după ce am discutat mai mult decât credeam cu Burch.
Mă sărută și opresc serialul care devenise din nou incredibil de plictisitor. M-a strâns în brațe și m-am lăsat cuprinsă fiind, parcă, protejată cumva.
— Ce-ai spus să ieșim undeva? mă întreabă în timp ce se juca în părul meu.
— Unde? întreb și eu curioasă.
— Să înotăm! îmi spune și brusc Dej mă văd într-un bazin, înotând.
— Ți-ai amintit! îi spun și zâmbesc aducându-mi aminte că i-am spus că ador să înotăm cândva.
