Gone Party

Capitolul 1: Începutul sfârșitului

Dura jumătate de oră pentru a ajunge la facultate de la propriul apartament și mai puțin de zece minute pentru a ajunge in centrul orașului Norwood. În ziua aceea, Elizabeth Lake luase autobuzul in jurul orei șase, chiar după terminarea cursurilor, cu scopul de a ajunge mai repede acasă și cu o dorință imensă de a dormi după o zi lungă și obositoare. De fapt, nu era singura zi obositoare. Viața studentei la Jurnalism nu era una tocmai ușoară și plină de distracții cum ar trebui să fie la douăzeci și doi de ani ai ei. Și-a dedicat majoritatea timpului facultății și programului de voluntariat din care face parte și de care era foarte mândră, iar din acest motiv nu regreta nimic.

Urcând penultima in autobuzul nu prea aglomerat, Elizabeth a reușit să aleagă un loc ferit de ceilalți, la geam, așa cum obișnuia să facă pentru a urmări traficul și peisajele orașului. Singurul autobuz care ducea cel mai aproape de blocul în care locuia trecea de fiecare dată pe lângă Parcul Central, locul preferat al lui Elizabeth. În ciuda faptului că acolo obișnuia să își petreacă timpul și cu fostul ei prieten, parcul reprezenta locul în care își putea ducea laptop-ul pentru a-și termina cu succes lucrările, dar și pentru a analiza persoanele din jur. Într-o seară, fata a întâlnit din întâmplare o bătrânică tare simpatică, din punctul ei de vedere, cu care și-a petrecut mai mult de doua ore, stând la taclale și făcând schimb de povești. Era chiar perioada în care s-a despărțit de prietenul ei...

Următorul loc pe lângă care autobuzul trecea și era important pentru Elizabeth, era chiar cafeneaua Wittock's unde putea lua micul dejun chiar înainte să plece la facultate. Avea măsuța ei specială în capătul localului, iar angajații știau exact ce bunătăți să ii aducă. Prietenul ei din copilărie, Matt Galavan, lucra acolo, iar acest lucru făcea totul să fie mai plăcut, chiar și cafeaua după care era deja obsedată.

Trecând și de clubul celebru în care mai toți studenții își făceau veacul, Elizabeth își luase ghiozdanul negru și se îndreptă spre ușă, știind că la următoarea stație era timpul să coboare. După ce a intrat în scara blocului cu ajutorul cartelei și a urcat treptele până la etajul trei cu mare atenție, Beth a găsit ușa apartamentului deschisă.

- În sfârșit, Beth! Credeam că nu mai ajungi.

Vocea se auzise clar din hol, iar în câteva secunde vocea căpătă și o față.

- Ajută-mă să îmi aleg rochia pe care s-o port în seara asta la petrecere!

Eleanor venise îmbrăcată într-o rochie neagră, deasupra de genunchi și cu umerii goi, având într-o mână umerașul cu o altă rochie și mai scurtă pe care Elizabeth o displăcea de când Elly a cumpărat-o.

- Cea pe care o porți deja, a răspuns Elizabeth, îndreptându-se spre propria ei camera și închizând ușa cu cheia.

Apartamentul în care cele două fete stăteau nu era tocmai mic, considerând că nu mai locuia nimeni altcineva. Erau două camere alăturate și egale ca mărime care erau ocupate de cele două prietene, o a treia cameră mai mică care era mai mereu goală, special păstrată în cazul în care au musafiri, o baie decentă și curată și o bucătărie despărțită de restul camerelor printr-un hol mult prea lung care îți poate da fiori când este întuneric.

Eleanor Parkson era fata care a devenit prietena și colega de apartament a lui Elizabeth în urmă cu un an când Beth a decis să se mute într-un loc mai aproape de facultate. Nu e tocmai cel mai aproape loc, dar totuși este mai bun decât camera pe care o împărțea cu alte două fete și de unde avea de mers mai mult de o oră. Cele două au devenit foarte ușor prietene și în urma insistării lui Eleanor, au început să iasă cat mai des posibil și în oraș.

În seara aceea, una dintre cele mai mari petreceri date la acel club celebru urma să înceapă, iar Eleanor nu putea lipsi. După ce și-a pregătit machiajul timp de o ora în baie, ultimul lucru de făcut era părul, pe care îl prinsese intr-o coadă înaltă pentru a-și lăsa umerii și pielea delicată la vedere. Deoarece știa de o săptămână că Elizabeth nu dorea să participe la petrecere și pentru că insistările erau de prisos de această dată, Elly a părăsit apartamentul în grabă și s-a urcat în mașina din fața blocului care o aștepta. Era pregătită și gata să petreacă împreună cu grupul ei de prieteni.                                          

 

                                                            ***

Ziua de 27 februarie era ultima zi în care Eleanor Parkson a fost văzută de către Beth. Blonda nu foarte slabă, cu ochi albaștri ca cerul senin și întotdeauna pusă pe distracții, a fost dată dispărută după douăzeci și patru de ore de când Elizabeth sunase la poliție, anunțând că prietena ei nu a mai ajuns niciodată acasă dupa acea petrecere. A așteptat. Și a așteptat încă o zi, crezând că a întâlnit pe cineva și doar își făcea de cap printr-un alt loc din oraș, însă telefonul ei a rămas fără baterie ceea ce i-a dat și mai mult de bănuit. A început să împartă afișe, să întrebe oamenii pe care îi întâlnea pe stradă dacă nu cumva au vazut-o. Însă fără succes.

Ancheta a fost deschisă, iar trăsăturile fine ale fetei erau peste tot prin oraș, alături de cuvântul "Dispărut".