Scars

4.Move

Hey, scuze ca nu am mai postat, dar nu am avut timp si am fost plecata mai mereu. Chiar imi pare rau si promit ca ma voi straduii sa postez mai des.

Sper ca va place povestea mea :) :*

Fugeam! Nu stiu de ce, da fugeam si imi era frica sa ma uit in spate.Nu imi pot amintii nimic! Nu stiu unde sunt, ce fac si de ce imi este asa frica? Cred ca eram intr-o padure si fugeam, dar nu stiu de ce. M-am oprit langa un copac batran si am inceput sa ma uit in jur. Erau doar copaci si frunze uscate. Imi era foarte frig, fiind imbracata intr-o rochie simpla,mov. M-am pus pe pamantul ud si am inceput sa plang si sa urlu dupa ajutor, dar in zadar. Nu imi pot da seama cat timp am stat asa, dar ceva mi-a atras atentia si m-am ridicat. Era un baiat care fugea catre mine si imi tipa numele. Imi era foarte cunoscut. Am facut cativa pasi inainte si auzeam din ce in ce mai trae vocea disperata a biatului.

Mai avea cativa pasi si ajungea la mine.Eu stateam inlemnita si nu stiam ce sa fac. Intr-un final a resusit sa ma atinga, dar in momentul acela, in fundal se auzii o impuscatura si baiatul pica neinsufletit in fata mea pe frunzele ude.

-Te iubesc Zoe...-doar atat a mai apucat sa zica si a murit.Stateam intr-un loc si nu stiam ce sa fac, sa plang? sa zbier? sa plec? CE E DE FACUT? si de ce imi stie numele? cum adica ma iubeste? Cine e EL?

Inca ma uitam la trupul baiatului, cand din senin a inceput sa ploua.Nu am mai putut, asa ca m-am prabusit peste el si am inceput sa plang.M-am uitat atenta la fata lui si am ramasa socata. Era Harry!

-NUUUUU!!NUUU! Nu vreau! Harry!!

-Zoe! Ce s-a intamplat? Gata! Sunt aici! Linisteste!-puteam auzii vocea lui Hazz, care ma strangea in brate.

-Tu esti aici? dar cum? adica....las-o balta! ma bucur ca e doar un vis.

-Sigur a fost doar un cosmar. Esti mai bine?

-Da, mersi.Cate e ceasul?-am intrebat umpic derutata -E 6:47

-Oh Doamne! Trebuie sa mergeme la scoala!

-Cum vreai tu! Dar in locul tau eu as sta acasa azi-m-a trs Harry inapoi in pat langa el si mi-a sarutat fruntea

-Sunt bine! Doar ca va trebuii sa port o bluza sau ceva cu maneca lunga. Ma duc sa ma schimb, daca vrei poti folosii baia de pe hol, iar hainele tale sunt in dulapul de langa geam si..-am inceput sa-i explic dar nu ma lasat sa termin

-Ma descurc!-mi-a zambit dulce apoi s-a ridicat din pat, luandu-si pantalonii de pe jos.

In 30 de minute am fost gata de plecare, asa ca am cobort jos in bucatarie sa mancam.Cand am intrat in incapere, m-am dezgustat de priveliste.Sara, cu unu, se sarutau fara nicio problema.

-Harry! Ai bani?-am intrebat destul de tare, dar cei doi tot nu se dezlipeau

-Da, da am, de ce?-intreba el mirat

-Mancam in oras! Nu vreau sa primesc ceva boala sau sa vomit din cauza UNORA care nu stiu unde este patul!-si in sfarsit Sara s-a uitat la mine, doar ca privirea ei era rece si plina de ura.

-Tu ce mai vrei?-a intrebat ea

-Am fi dorit sa mancam, dar cum tu ai ,,treaba" in gura altuia si esti cam dezgustatoare, nu mai vrem nimic!

-Hai dispari! Sunt mama ta si ar trebuii sa ma respecti!Si sa nu te mai aud ca te plangi ca altfel...

-Altfel ce?! Nu poti sa imi faci nimic! Plus ca tu nu esti mama mea, ea e demult moarta, iar tu...tu esti doar o curva!-nici nu va puteti da seama cat de bine mi-a picat sa-i spun asta! Ea s-a infuriat si l-a impins pe barbatul care se situa intre picioarele sale, apoi a inceput sa se apropie de mine.