Dragoste pe drumuri

Prima Întâlnire

După o perioadă în care am conversat pe rețelele de socializare, am decis că e momentul să ne întâlnim, așteptam cu nerăbdare momentul în care aveam să cunosc acea persoană cu care am împărtășit atâtea, cu care discutam până seara târziu, persoana care mă suna de 2,3 ori pe zi să vadă ce fac, dacă sunt bine, dacă am mâncat,eram nerăbdători amândoi să ne cunoaștem, să vorbim față în față, să ne putem lua în brațe.
Era sâmbăta, pe la ora 12:00 am stabilit să ne vedem, ohh parcă inima mea o luase razna, am plecat cu sufletul la gura, m-am aranjat, mi-am făcut părul, m-am machiat, mi-am dat cu o sticluță de parfum, nu știam că sufletul meu deja îl cucerise, nu pozele, nu aspectul, nu fizicul, sufletul meu l-a făcut să se îndrăgostească, cu pași repezi, apoi pași mici de copil, mergeam spre locul unde stabilisem ca ne întâlnim, la mine în comună, o comună micuța, unde nu prea aveai unde ieși, dar cum părinții mei erau stricți am zis ca e mai bine așa.
Am ajuns la locul unde vorbisem, el era acolo, mă aștepta, cu flori, era prima dată când un băiat îmi oferea flori, eram așa entuziasmată, ca nu știam dacă să râd de fericire sau să plâng de fericire..după ce am primit florile l-am luat în brațe, am simțit două brațe puternice ce mă strângeau la piept cu grijă și cu atenție, ca nu cumva să rupă în două, ne-am privit în ochii și am zis amândoi timizi să mergem la o cafea, zis și făcut, din sătucul meu Cornu Luncii am hotărât să mergem la Gura Humorului, să bem o cafea, să ne plimbăm puțin, eram stresata, nu știam dacă sa accept sau nu, dacă aflau ai mei, eram în impas dar până la urmă am acceptat, am mers împreună,am băut cafeaua și ne-am plimbat, era prima dată când venisem în Gura Humorului, deși nu era departe, părinții mei nu mi-au dat voie, dar cu el am putut vedea.
Mi-a propus să mergem împreună într-o mini vacanță, întâi la Sibiu, după care la Sinaia și în final la Brașov, împreună cu surorile sale, în momentul ăla am crezut că nu vom mai vorbi, știam că tata nu mă va lăsa, eram foarte supărată, m-am rugat mult de tata, am plâns, am zis că plec fără voia lui, nu știam cum să-l conving să mă lase, în final Costel (băiatul despre care vorbeam) a venit să discute el cu tata, să vadă dacă îl poate convinge, nu știu cum a făcut dar a reușit, eram așa de încântată, ziceam în sinea mea "Doamne, prima mea călătorie, alături de băiatul cu care sper să fiu pe vecie", totul părea că se întâmplă așa rapid..mi-am pregătit bagajul, înainte să ajungă cred că am fumat un pachet de țigări, eram stresată, îmi doream ca totul să fie bine..îmi sună telefonul, era el, mi.a zis că e afară, mă așteptă, i-am zis să intre, a intrat, mi-am luat rămas bun de la ai mei și am plecat, în mașină aveam mii de gânduri, era prima dată când plecam de acasă, chiar și pentru câteva zile și speram ca totul sa decurgă conform planurilor.
Eram în mașină, pornisem la drum..abia așteptam să ajungem, după multe ore de condus într-un final ajungem la Sibiu...