Iubire la limita infinitului

Nu vreau să fii tu!

Scap coșul de rufe pe jos și,pentru o clipă,nu mai aveam aer.

- Nu poți fi tu...Nu.Tu nu poți fi aici.Nu după ce te-am uitat.E imposibil.șoptesc.
Mă uit din nou la foaie și încep să o rup în mii de bucățele.

- Nu ești aici.Tu nu poți fi aici!țip și mă prăbușesc la pământ.
         Plângeam cu capul pe genunchi și cu o bucată de foaie în mână pe care scria ,,IUBI".Aud pași în spatele meu dar nu mă întorc.Sigur e Diana.
Îngheț când o voce caldă și suavă,pe care o iubesc atât de mult și de care mi-a fost atât de dor îmi șoptește la ureche.

- Nu plânge,iubito.Sunt aici,cu tine.Te rog să mă ierți pentru tot.Te iubesc.

       Ridic capul de pe genunchi și rămân stană de piatră.Cristi.
Bag repede hârtia în buzunarul blugilor și îmi dau părul de pe față.
Nu.Visez.Asta e un vis.Era atât de frumos băiatul ce stătea acum în fața mea.Era Cristi doar că mai matur.Purta o pereche de blugi negri,un tricou alb și o șapcă neagră pe cap.

- C-Cristi?întreb,ridicându-mă ca arsă în picioare.

- Iubito...Iartă-mă!

- Nu,nu poți fi tu.Nu ești tu.Nu vreau să fii tu.țip.

- Iubito,te rog.Te rog să mă ierți.Te iubesc.se apropie de mine dar mă dau mai în spate.

- Nu ești real.Esti doar în imaginația mea.Visez acum și trebuie să mă trezesc din clipă în clipă.
        
           Am început să tremur din toate încheieturile și m-am prăbușit într-o secundă la pământ.Nu mai vedeam nimic,decât un întuneric nesfârșit.

                                 ***

Deschid ochii leneș și văd două capete mici privindu-mă.

- S-a trezit.spune Maia.

- S-a trezit mami!strigă Robert fericit.

       Mă ridic în fund neștiind ce se întâmplă.Valentin și Diana stăteau pe canapea și mă priveau.Imediat ce a văzut că m-am trezit,Diana a venit la mine.

- Ce faci?Te simți bine?mă întreabă îngrijorată.

- Ăăă...da.De ce nu aș fi?Ce s-a întâmplat?

- Păi au venit Robert și Maia la mine și mi-au spus că ai leșinat în grădină.Eu m-am speriat și am venit să văd ce s-a întâmplat.Erai leșinată în grădină cu niște bucăți rupte de hârtie.Am aflat ce scria pe ele.Doar că o parte lipsește.

Îmi amintesc toată întâmplarea din grădină.Cristi.
       Dau repede pătura de pe mine și fug până la ușa de la intrare.O deschid,trântind-o și fugind în grădină,cu Diana care mă striga,în spatele meu.
       Îl caut cu privirea dar nu văd nimic.Grădina era goală.Ochii încep să mă usture și două lacrimi mi se rostogolesc pe față.Mă prăbușesc la pământ,în genunchi,cu fața în palme.
De ce nu e aici,lângă mine?Oare chiar nu îi pasă deloc de iubirea pe care o am pentru el?Nu îl interesează de povestea de dragoste pe care am avut-o?

- Hai,ridică-te de jos.spune Diana și mă ridică.Vin-o în casă.Trebuie să ne faci să înțelegem ce se întâmplă.
      
       Mă târăsc cu greu până pe canapeaua din sufragerie.Beau un pahar cu apă și mă așez mai comod.

- Maia,ia-l pe fratele tău și mergeți sus.spune Diana.
Maia îl ia pe Robert și elimin tot aerul din plămâni când aud ușa dormitorului lor închizându-se.

- Cristi e aici.spun rapid.
Îi văd pe cei doi cum își măresc ochii și mă privesc confuzi.

- Ce?întreabă Valentin.

- Cristi a fost aici.Și nu a fost doar imaginația mea.

- Cred că visezi.Esti bine?

- Credeți-mă!Cristi a fost aici.Credeți că am leșinat degeaba?

- Nu se poate.Cristi nu a mai dat nici un semn de viață de trei ani.E imposibil să apară acum.neagă Diana.

- Da-ți-mi hârtiile pe care le-ați găsit.
Diana scoate din buzunarul hanoracului bucățile și eu o scot pe cealaltă din buzunarul blugilor.Unesc hârtiile și le arăt ce scrie.

- Imposibil.șoptește Diana.

- Ba e foarte posibil.spun.S-a întors.

- Dar nu e posibil.Nici măcar nu știm dacă trăiește.șoptește Valentin.

- Trăiește.L-am văzut.Mi-a spus că îi pare rău pentru tot și că mă iubește.Jur că era el.mă ridic în grabă de canapea.

- Cum poate apărea după atâta timp?
Diana era vizibil nervoasă și avea toate motivele.

- Ceea ce nu înțeleg e de ce a apărut tocmai acum.Nu putea să mă lase să îl uit?
Lacrimile curgeau iar pe fața mea.Mi le șterg cu mâneca și îmi dau parul de pe față.

-Trebuie să facem ceva.spun.Nu poate intra in viața noastră iar.

- Va trebui să stați departe de el.

- Cum să stau departe?El m-a căutat.Nici nu știu de unde a aflat unde stau.

- Liniștește-te.Îl vom scoate din viața noastră foarte curând.