ProblemeDeLiceu

~4~Rănită de propriul frate

Chiar se întâmplă, eram în fața cafenelei gata să mă întâlnesc cu Yesung, aveam emoții, inima îmi bătea de parcă ar vrea să îmi sară din piept, m-am apropiat de geamul cafenelei, mă uitam după el dar nu îl vedeam, unde era? Avea alte planuri? Sau poate doar întârzie? O mică atingere pe umăr îmi dădu fiori, când m-am întors am observat că era doar Yesung care mă privea cu un zâmbet superb pe față "Scuze, aștepți de mult?" mă întrebă el puțin rușinat "Nu, dar de ce ai întârziat?" "Păi, eu fac ore acasă așa că doar acum am putut pleca, trebuia să te anunț" "E ok, înțeleg" am intrat , Yesung mi-a ținut ușa, când am ajuns la masă, a fost politicos din nou şi mi-a tras scaunul, acum ne priveam în liniște, liniștea a fost întreruptă de chelnerița care tocmai ne aduce comanda "De ce ai vrut să ne întâlnim?" "Păi, Yesung, se întâmplă ceva ciudat cu fratele meu și simțeam nevoia să vorbesc cu cineva, sunt îngrijorată" "Ce se întâmplă cu el, mai exact?" "Fratele meu este orb din naștere, dar zilele astea  sa comportat mai ciudat ca de obicei, azi ma părăsit în drum spre școală şi...." "Poftim, nu e iubitul tău?" mă întreabă el cu un zâmbet tâmp pe față "Nu, acum dacă îmi permiți, el tot susține că vede, chiar dacă nu e așa, când eram mai mici, mereu spunea că vede doar ca să nu mai fie tratat diferit, cred că la fel se întâmplă și acum, mă îngrijorează" "A spus ceva ciudat, ceva de care poate să știe doar dacă vederea ia revenit ?" "Ămm...mi-a văzut juliturile de la coate și mă privea fix în ochi, de parcă ar putea să vadă unde îmi este privirea şi nici nu mai folosește bastonul pentru oamenii orbi şi pe lângă toate astea, vrea să își ia permisul de conducere, dar poți să faci asta doar dacă ești apt  și nu ai probleme grave, asistenta de la spital a zis că vederea lui ar putea să revină, dar șansele sunt de 10% și nu toată lumea are norocul să fie printre cei norocoși" "Aham....păi eu zic să faci un test şi vezi dacă chiar ia revenit vederea" "Da, ar fi o idee bună" "Da....auzi, mă gândeam, nu ai vrea să mergem mâine la film?" Îmi spune el cu un tremur în voce "Da, ar fi super" răspund eu entuziasmată "Păi ar cam trebuii să plec, nu aș vrea ca părinții mei să își facă griji" "Sigur, haide să te conduc, nu vreau să mergi singură" "E încă lumină afară, cred că mă descurc" spun eu zâmbind "Ok....dar stai, care e numele tău? " Îmi spune el foarte curios "Sun-Hi, acesta este numele meu" iar apoi am plecat grăbită spre casă unde mă aștepta familia mea, când am intrat în casă am fost întâmpinată de părinții mei, dar nu într-un mod prea drăguț "Scumpo uite cine a venit acasă într-un sfârșit" spune tatăl meu îngrijorat  "Unde ai fost? Ne-am făcut griji, nu ai putut să ne anunți și pe noi că mai rămâi cu prietenii tăi? fratele tău te-a așteptat 3 ore în fața clasei" spuse mama mea cu lacrimi în ochi "Îmi pare rău doar că..." "Doar că ce? Ești încă prea mică să mergi singură într-un oraș pe care nu îl cunoști, trebuie să stai mereu cu fratele tău" mă întrerupse tatăl meu "Sunt prea mică? Am 16 ani, Yong la 16 ani avea voie să facă ce nu pot să fac eu, pentru că voi nu mă lăsați" "Yong, e băiat, tu ești fată şi trebuie să ai grijă cu cine stai, trebuie să te ferești de băieți, ei nu vor să îți fie prieteni, ei vor doar să profite de tine, toți sunt așa" se răstii tatăl meu "Prietenii mei nu sunt așa, ei mă iubesc și suntem ca niște frați" răspund eu plângând "Pff, nici nu îi cunoști, cum poți spune asta despre ei?" răspunse tatăl meu râzând într-un mod sec "Îi cunosc" "Nu,nu îi cunoști,  dar o să vezi și tu asta  când o să simți pe propria ta piele, acum mergi în camera ta, ești pedepsită o lună, vreau telefon, laptop-ul,vreau tot" îmi ordonă tatăl meu nervos și dezamăgit, am urcat în camera mea, am trântit ușa camerei și am început să plâng, mă gândeam dacă părinții mei au dreptate sau se înșeală, nu îi  cunoșteam foarte bine, dar tot simțeam că pot avea încredere în ei, sunt prietenii mei până la urmă, gândurile mi-au fost întrerupte de fratele meu "Ieși!" îi spun eu lovind  puternic în podea "Am spus să ieși" Yong nu mă asculta, se apropia de mine încet, apoi sa așezat pe pat lângă mine "Nu mai îmi spune să plec, ți-ai promis că o să am grijă de tine, te rog vorbește, spune ce ai" îmi spune el afișând o lacrimă pe obraz "Acum nu mă mai ignori?" îl întreb eu pe un ton sarcastic "Nu te comporta așa, ești sora mea, am trecut printr-o perioadă mai grea în care am avut nevoie de liniște" "Trebuia să vorbești cu mine, crezi că nu aș fi putut să te ajut?" Îi răspund eu cu o privire dezamăgită, mă simțeam trădată "Ai de gând să îmi spui ce ascunzi?" Spun eu apropiindu-mă de pervazul ferestrei încet şi cu pași mici ca Yong să nu mă poată auzii "Spune,Yong, ce ascunzi?" Yong ținea ochii închiși, plângea, era trist "Yong!" am deschis fereastra cu grijă, m-am așezat pe pervaz, acum, doar un ghiont şi cădeam de la etajul casei mele, nu intenționam să mă sinucid, vroiam doar să îl testez pe fratele meu așa cum mi-a spus Yesung, doar vroiam să aflu dacă este unul din cazurile fericite cărora le-a revenit  vederea, mă apropiam tot mai tare de sfârșitul pervazului, dar când să mă apropii de sfârșit, Yong ma prins de încheietura mâinii "Pot să văd că faci asta, pot să văd că cum plângi, pot să văd tot, Sun-Hi, ești așa de frumoasă, mereu am încercat să îmi imaginez cum arăți, ești așa cum am sperat să fi, ești drăguță și inocentă" Yong mi-a dat o îmbrățișare lungă, eram fericită dar și confuză, cum și când a început să vadă? "Yong, te simți bine? Te-a afectat cu ceva schimbarea asta?" când fratele meu era mai mic, a făcut o grămadă de operații, doctorul a spus că pot dura ani ca măcar una din ele să își facă efectul, nu îmi venea să cred că el chiar putea să vadă "Dar...nu înțeleg, cum sa întâmplat?" îl întreb eu cu ochii plini de lacrimi "Acum câteva zile, începeam să văd niște culori, apoi am început să văd obiectele din cameră, dar în ceață, ușor ușor am început să văd, pur și simplu vederea mi-a venit peste noapte" îmi răspunse el afișând la sfârșit un zâmbet de neuitat "De ce nu ai spus nimănui?" "Mi-a fost frică,dar haide să nu mai vorbim despre asta,am să le spun și părinților, dar doar după ce ne asigurăm că totul e bine și că nu e doar ceva de scurtă durată" apoi ma ridicat pe sus într-o îmbrățișare.

~Ok, ăsta e capitolul 4, ămmm e puțin cam ciudat dar da, următorul capitol va apărea probabil azi sau mâine, vedem,paaa~