E 7:30 dimineața, alarma suna, Sonia își ridica telefonul sa îl oprească. E în America de 2 săptămâni deja și încă nu s-a adaptat la noul fus orar. Trebuie sa se grăbească, are atâtea de făcut pana la ajungă la job. Se da jos și merge în baie. Își privește chipul în oglinda și cască. Ochii ei căprui au o frumoasa forma de migdala, parul șaten ii curge în valuri pana la mijloc, iar buzele, vai, ce buze, pline și trandafirii. Își lasă pijamalele sa cada și intra sub jetul de apa calda. O cuprinde o stare de bine și se relaxează sub aburul cald în timp ce își plimba mâinile pe pielea ei ciocolatie ca a femeilor din orientul mijlociu. Iese din cabina de dus și își înfășoară un prosop în jurul corpului ei plin de forme. Deja știe ce ținută o sa îmbrace dar merge totuși în dressing, își alege cu grija lenjeria intima și se îmbracă. Rochia ei de un crem cald ii vine minunat pe trup, își încalța nelipsiții pantofi stilleto și merge sa își facă, cafeaua. În bucătărie domnește liniștea, avantajul de a locui singura. De când a ajuns în New York își suna sora in fiecare dimineață, decalajul orar de 10 ore ii permite sa vorbească cu ea chiar înainte de a pleca la serviciu. După ce își pune cafea în cana se așează comod la masa, iar după 2 tonuri de apel Ana ii răspunde.
A:-bună dimineața, ce face sora mea preferata?
S:- sunt singura ta sora, dar mulțumesc, abia am făcut cafeaua și m-am pregătit pentru munca, tu ce faci, cum e Gabriela?
A:-e bine, abia am venit de la creșă, și ne pregătim sa facem cina, Mihai va sosi imediat și vreau sa fie gata. Tu cum mai ești? Ai reușit sa te adaptezi la NY?
S:- da, e ok, adică îmi e cam greu singura dar nu prea am timp sa ma gândesc, jobul îmi ocupa tot timpul.
A:-scumpo știu ca îți e greu de când ai noștri nu mai sunt dar tu știi bine ca orice ar fi ma ai pe mine, ma bucur enorm ca ai avut ocazia sa pleci în tara pe care ți-ai dorit mereu sa o vizitezi, dar poate vii în România de sărbători, Gabi s-ar bucura mult.
S:-o sa fac tot posibilul sa ajung, însă nu ii spune nimic încă, nu vreau sa fie dezamăgită dacă nu reușesc sa vin.
A:-bine scumpo, te las dacă nu te superi, știi și tu cum e, cu toate cele de făcut și cu Gabi agățată de mine tot timpul.
S:-ok, oricum și eu trebuie sa plec, aveți grija de voi, va pup
A:și tu scumpo.
Sonia închide telefonul, își ia geanta și cheile și iese pe ușa.
Urca la volan și motorul prinde viata la prima cheie. În mașină își amintește norocul pe care l-a avut, din toată compania ea a fost aleasa sa plece în America, încă i se pare un vis, sunt alții care muncesc de ani de zile în firma lor, și ea după doar 3 ani a avut ocazia sa plece, e ca un vis împlinit, nu multe fete de 25 de ani au oportunitatea sa plece în America și sa aibă un job stabil acolo. Ambiția ei e intrecuta doar de încrederea în sine pe care o are. Știe ca dacă vrea sa reușească trebuie sa se axeze pe cariera, ea nu are timp de relații, și plus ca nu cunoaște pe nimeni, e într-o tara străină și aici nu are prieteni. Virează pe 45th avenue și intra în parcarea subterana a firmei. Își adora jobul, a fi critic de moda pentru o revista de mare succes e ceva, chiar dacă visul ei este ca într-o buna zi sa aibă propria casa de moda.
Intra în clădire și ajunge la lift cu o secunda înainte ca ușile sa se închidă.
S:- bună dimineața, jake.
J:- bună, ești pregătită pentru prezentarea de azi? William e nerăbdător sa vadă primul tău articol.
S:- am ceva emoții dar e ok.
Ajunge în birou și găsește un plic cu sigiliul ambasadei pe masa. Pare oficial, îl deschide cu mâinile tremurând, spera sa fie vesti bune.
Asta e primul capitol, vreau sa știu părerea voastră în comentarii, și sa îmi spuneți care credeți ca sunt veștile pe care le-a primit!
