~Ai închis ușa camerei. Țipetele din încăperile alăturate abia mai pătrund la urechile tale. Faci abstracție de tot ce e în jurul tău, cazi în balta de tristețe și tot ce vrei e să evadezi. Auzi doar inima ce nu se mai liniștește, se lovește de pereții de sentimente, de ziduri clădite din amintiri urâte, și se rănește. Mintea îți zboară deja către ale viciilor meleaguri și cedând, îți torni coniac în paharul de sticlă, iar apoi te joci cu reflexiile lunii ce îl mângâie. Băutura îți alunecă ușor pe gât în jos, arzând durerea și topind conștiința. Deja e târziu și tu privești spre același punct fix, îți este teamă să îți pui capul pe pernă, căci atunci se dezlănțuie iadul din tine, atunci treci prin atâtea chinuri, ești vânat de tine...mori în fiecare seară, da, tu sărman suflet.
Nu ai pe nimeni. Ești minciuna multora și nu mai plângi,nu mai dormi, ești un om gol...dezbrăcat de orice sentiment. Nu mai crezi în răsărit, de ce ai face asta? Tu stai într-un colț de lume de unde fiecărui trecător îi cerșești o simplă privire. Le spui tuturor "Bună!" dar nu are cine să te audă. Ți-ai aplecat privirea lovită de clipe grele, dar eu te-am văzut: ~Bună, copil frumos! Eu te-am auzit. Haide, ridica-ți capul să ard la vederea ochilor tăi atât de blânzi și inocenți ascunși sub persoana asta rece și rea! Și eu plâng cu lacrimi de coniac, la fel cum și tu obișnuiești.~
CITEȘTI
~~Gânduri~~~
AdventureSalutări, dragii mei! In această carte sunt trecute-n revistă stări, care mai de care mai controversate, în care vă ve-ți regăsii și voi cu siguranță. Prin acestea vreau să vă arăt că nu sunteți singuri și că vă puteți găsii alinarea printre rând...
