Phoebe e mai pragătită ca niciodată să trăiască visul american din plin și tocmai pentru asta aplică pentru un job ca "mâna dreaptă" a șefului firmei de arhitectură Braun&Haller Inc. Ajunge să cunoască slăbiciuni, să-i între pe sub piele celui mai c...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Din nou la realitate.
Fusese un wekeend care aș fi vrut să nu se mai termine, dar ca orice vis, se terminase brusc. Eram acum privind lacul pentru ultima dată în această dimineață, în timp ce pe Friedrich îl însărcinasem cu dusul bagajelor în mașină.M-am pus în cele din urmă pe scaunul de lângă șofer așteptând să vină și el pentru a ne îndrept spre casă. Am coborât la fel de repede pe cât urcasem simțind că voi vărsa tot ceea ce mâncasem în dimineața aceea. Am luat o sticlă de apă de pe bancheta din spate și am băut o gură mare simțindu-mă în continuare amețită.
— Ești bine? mă întreabă Friedrich.
— N-am nimic, răspund încet și mă urc iarăși în mașină ținând sticla cu apă lângă mine.
Drumul mă amețise și mai mult încât eram mai moale decât atunci când am plecat. L-am privit pe Friedrich fiind, aproape, în stare să-l sorb din priviri chiar dacă nu eram în cea mai bună stare a mea.
— Am acceptat proiectul pentru Tokyo, spune la un moment dat.
— Felicitări! Sunt mândră de tine și aștept cu nerăbdare să începem să lucrăm la el.
Proiectul ăsta avea să-l facă mai cunoscut decât este deja depășind cu mult granițele Americii chiar și ale Germaniei. După acesta avea să urmeze un altul, poate, într-o țară diferită și așa avea ca firma lui să devină celebră pe plan mondial.Eram mândră de el și extrem de bucuroasă că aveam să iau parte la succesul său, că voi fi acolo să-l ajut din răsputeri. Arogantul Friedrich se transformase în altul, cel puțin când era cu mine. Toată poveste noastră devenise incredibilă. Când am ajuns a rămas pentru a îi mulțumi lui Faith pentru ajutor. Cei doi se împrietenise destul de mut în ultimul timp și asta mă bucura știind că nu doar că se agreează, dar sunt și prieteni. Cum am intrat în apartament un miros încântător ne izbi din plin.
— Cineva vrea să demonstreze că este priceput în bucătărie, spun când ajung în pragul bucătăriei și îmi văd prietena dansând în timp ce gătea.
— Nu demonstrez nimic căci știu și eu, și tu, că sunt pricepută, răspunde și eu zâmbesc.
— Și modestă, adaug.
— Dacă nu eram eu și pricepere mea tu erai moartă de foame, cred.
— Nu sunt atât de nepricepută, răspund chiar dacă știam că are multă dreptate.
Ne-am așezat toți trei la masă punându-ne în față cafea, cafeaua mea preferată. Cum am simțit mirosul stomacul meu începuse să se strângă din nou așa că am alergat spre baie. M-am spălat pe față și m-am privit în oglindă. Am revenit după în bucătărie reocupându-mi locul.
— Credeam că-ți place cafeaua cu lapte, o aud.
—Îmi place însă nu mă simt prea bine, totuși. Parcă sunt sensibilă la orice miros, mărturisesc față de ei.
M-am scuzat și m-am întins pe canapeaua din sufragerie. Nu era prima dimineață când mi se întâmplă asta, având mici excepții, uneori, dar am ținut asta pentru mine. Era destul de ciudat, dar am rămas pe canapea închizând ochii în speranța că mă voi trezi și mă voi simți mult mai bine. Și nici asta nu-mi era de folos prea mult. Am simțit cum cineva m-a învelit și am deschis ochii privind direct în ochii albaștri a lui Friedrich.
— Te voi suna ceva mai târziu să văd cum te simți! îmi spune și mă sărută părintește pe creștet.
— Nu-i nevoie să-mi porți de grijă!
— Auf Wiedersehen, Bee! spune și zâmbește știind că așa a evitat să mai ripostez.
— Tschüss, Friedrich! îi răspund și eu în germană fiind printre puținele cuvinte știute de mine.
Vorbea adesea în germană și continuam să mă uit la el ca la ceva nemaivăzut pe pământ. Se auzea bine, părea interesant, dar era imposibil pentru mine. Faith a luat loc pe canapea și s-a uitat spre mine.
— Pățești asta de o săptămână, Phoebe!
— Am câteva zile proaste și tot stresul acesta cu proiectul lui Friedrich.
— Ești sigură? întreabă, parcă, făcând referire la ceva.
— Da, Faith, răspund sigur. Friedrich a acceptat oferta din Tokyo și va pleca acolo săptămâna viitoare împreună cu Achim.
— Va sta doar cu Achim două săptămâni? Nu sună bine, spune și râde.
Friedrich avea să plece împreună cu Achim în Tokyo două săptămâni pentru a discuta întocmai cu cei de acolo despre extinderea firmei. Lucra din zor la proiecte și eram acolo lucrând cot ma cot cu el. Aveam să mergem împreună în capitala Japoniei, peste câteva luni, la inaugurarea hotelurilor și la petrecerea de deschidere. M-am mai rotit puțin în canapeaua din sufeagerie simțindu-mă ceva mai bine când m-a lovit ingenioasa idee să-i propun lui Faith să mergem să înotăm. A fost complet de acord așa că ne-am îmbarcat repede în costum de baie și am mers spre locul unde înotăm de obicei, într-un bazin interior dintr-un loc ceva mai retras. Nu mai fusesem de mult să înotăm împreună. În general nu mai petrecuse timp împreună în afara casei.
Când am ajuns m-am aruncat în apă în câteva milisecunde înotând în voie în bazinul în care nu se mai afla nimeni altcineva în afară de mine și prietena mea.
— Sunt însărcinată! Am aflat până să plec la bal, îi spun dintr-o dată prietenei mele care pare să facă o față de zile mari.
După ce mai mult avusesem grețuri și restul simptomelor mi-am dat seama că ceva nu este înneregulă. Și nu știam ce să fac. Mă simțeam desperată și cu totul că nu mai spusesem nimănui altceva simțeam că nimeni nu mă înțelege sau mă vrea. Friedrich nici nu știa nimic și în niciun caz nu bănuia. Eram doar eu, micul suflet care se dezvolta în pântecele mele și Faith. Prietena mea n-a spus nimic, m-a îmbrățișat lung.
— Va trebui să-i spui lui Friedrich înainte să iei o decizie.
— Am doar douăzeci și patru de ani, Faith, nu sunt pregătită pentru nimic din toate acestea.
— Le vom înfrunta împreună, Bee, spune și mă mai îmbrățișează încă o dată simțindu-mă brusc mult mai bine.
