Secret love.

Non Chapter- Feedback in time.

- Flashback -

Era o vară nu prea plăcut simțibilă , adierea de vânt făcându-și prezența oriunde te îndreptai. M-am ridicat buimacă din patul meu pufos și moale, aerul rece pătrunzându-mi tot corpul transmițând fiori reci pe șira spinării.Am pășit ușor pe parchetul rece și m-am dus direct în baie pentru a-mi face rutina zilnică.

Ceva ciudat se întâmpla astăzi , casa era pustie. Am decis deci să cobor să verific dacă am vreun bilet de la tata în care mă anunța de plecarea sa bruscă.Însă nici urmă de bilet. Îngrijorarea îmi pulsa în vene și îmi simțeam corpul tremurând. Îmi doream să știu unde se află în acest moment sau măcar să știu că e bine.

Mi-am luat telefonul de pe masă și l-am apelat, iar la telefon mi-a răspuns o voce masculină necunoscută, fapt care m-a speriat puțin.

- Uhm ... Bună ziua, aș dori să vorbesc cu John Dylan. Sunt fiica sa, Faith. Mi-l puteți da vă rog la telefon?

- Mă scuzați , domnul John este în comă. A suferit un accident de mașină grav! Spuse acesta fără pic de emoție în glas.

La auzul cuvintelor sale, am izbucnit în plâns. Picioarele mi-au cedat și am căzut sfâșiată de veste pe podeaua rece. Ideea că tatăl meu ar putea murii m-ar distruge. Am decis să merg la spitalul unde era internat tata, să aflu starea sa actuală și să îl văd.

Am luat cheile de la mașina veche ce stătea în garaj de ani buni și am condus ca o pasionată a adrenalinei până la spital. ' Cred că am fost înjurată de toți cei din trafic ' mi-am spus în sine și am parcat în fața spitalului West Side . Am alergat disperată pe scările spitalului , împingănd orice cetățean turmentat mi-ar fi stat în cale.

Ajunsă în salonul 65 , mi-am permis să intru neanunțată , iar imaginea teribilă a tatălui meu m-a făcut să regret că am venit. Am fugit să îl strâng în brațe dar am fost imediat oprită de 4 pachete de mușchi țepeni .

- Nu aveți voie să interacționați cu pacientul, domnișoară. Vă rog frumos să părăsiți clădirea!

- Este tatăl meu, mai bine îți iei labele alea pătrate de pe mine și m-ai lăsa să îmi ating tatăl! Am spus scuipându-i cuvintele în față. Acest lucru l-a făcut să se îndepărteze de mine cu câțiva pași. Mi-am îmbrățișat strâns tatăl până când aparatele de lângă pat au scos un sunet ciudat iar linia pulsului s-a oprit brusc.

- Tată , te rog , nu mă lăsa ! Am țipat dar în zadar, am fost scoasă imediat din salon. Mă gândeam cum m-aș descurca fără tata, viața mea ar fi practic imposibilă.

Peste câtva timp din salon a ieșit un doctor și a venit lângă mine.

- Domnișoară , mi-e teamă să vă anunț că tatăl dumneavoastră a murit ! A spus acesta fără pic de expresie pe chip. Cuvintele lui m-au spulberat și m-am lăsat condusă de durerea ce a pus stăpânire pe corpul meu neputincios.

- End of flashback -

Din acea zi , m-am transformat într-o fiară. M-am apucat de droguri și am fost complice la câteva crime. Aceasta sunt eu , Faith Brien , o adolescentă de 19 ani , fără pic de milă și sentimente. În prezent locuiesc în New York, un oraș plin de mucoși și îngâmfați plini de sine , numai marfă bună .

Astăzi se împlinește un an de la moartea tatei. Mi-am luat geaca de piele și nelipsitele botine negre și am condus către mormântul său. Ajunsă acolo am alergat în grabă spre noua sa casă , m-am așezat în fața lui și am început să îi povestesc cum viața mea s-a schimbat radical. Când am dat să plec, am observat...

Heiiii , sunt nouă pe wattpad deci vă rog nu jigniți dacă nu e bună k. Știu că e un capitol scurt dar nu am avut timp și voi fii plecată. Celelalte capitole vor fi mai lungi, promit. Hope you like it :xx Scuzați eventualele greșeli , îl voi edita curând .