F**king Perfect

O poveste de viata putin diferita

In timp ce caldura imbratisata cu raceala ploii determinau geamurile sa se abureasca de sentimentul puternic al imbratisarii, eu desenam inimi frante pe fereastra care plangeau scurgandu-si lacrimile dea lungul sticlei. Ochii mei negrii straluceau de la luciul lacrimilor ce cadeau din Ceruri. Cred ca Dumnezeu plange asa des ca nu suporta sa vada atatea persoane trsite din cauza altor persoane ca... mine. Eu ma numesc Angela. Daca o sa incep sa povestesc de ce sufar? Nu. O sa spun cum am ajuns aici:

Tatal meu a umblat la curve si acesta e modul uimitor cum a ramas cu mine. Desi m-a primit in cel mai nasol mod posibil.. ma iubeste mult. Cu toate ca el este mereu plecat la serviciul lui de "businessman", pe la 2 dimineata cand vine acasa ma inveleste incet si ma saruta pe frunte. A doua zi cand plec spre scoala mereu imi lasa un bilet pe care mereu scrie te iubesc si-mi lasa 10 lei de buzunar.

Eu nu am decat un prieten, iar acela este Silviu. El este mereu acolo sa-mi ia apararea in fata curvelor care imi barfesc orice tip de aer as respira.

Nu pun nota pe haine sau machiaj. Imi dau cu tus la ochi, imi prind parul in coc lasand cateva fire pe dinafara, jeansi cu un tricou larg pe care este numele unei trupe rock de obicei.

Eu habar n-am de ce dar de cand eram mica am avut aceleasi probleme: complexele... 

Imi pictam fata cu rosu si mov cum vedeam la TV si ieseam afara in haine furate de la magazinul de rochii de ocazie. Bineinteles ca eram cea mai tare sursa de glume. Ma intorceam acasa plangand cu mii de nuante amestecate pe chipul meu. Cand ma vedeam in oglinda ma ingrozeam de cum arat. Mereu incercam sa arat ca "ele". Incercam sa impresionez baietii dar niciodata nu-mi iesea si cadeam in stupiditate. Nu invatam niciodata dar lectiile imi ramaneau in minte. Deci uneori aveam 10 pe linie iar alteori eram corigenta dar tata niciodata nu stia ce se intampla cu mine sau ce se intampla cu scoala. El mereu incearca sa compenseze timpul in care el este la un serviciu ce nici macar nu indraznesc sa-l intreb. Apreciez ca incearca dar uneori cand vin acasa cu sufletul mai mult decat indurerat am nevoie de el. Can patesc asta ma duc la baie ma uit in oglinda apuc un ciob de la oglinda pe care am spart-o cu ani in urma de furie si mi-o pun pe vene dar, mereu imi ridic privirea in oglinda. Ma uit in propii ochi timp de 5 minute si arunc ciobul in pat si-l sun pe Silviu. El mereu aduce inghetata de ciocolata si un set de filme horror ca sunet de fundal cand vorbim despre verzi si uscate pana vine tatal meu iar cand vine el ori pleaca acasa ori il pitesc dupa pat ca sa ramana peste noapte si sa vorbim in continuare. La el nu m-as putea uita vreodata decat ca la un prieten foarte bun si asta nu pentru ca ar avea vreun defect, ci pentru ca asta ar schimba toata prietenia noastra. 

Eu eram la ziua de nastere a unui coleg in clasa a 5-a. Eu stateam si ma uitam la ceilalti copii care se jucau Dea va-ti ascunselea si la un moment dat au schimbat jocul cu Adevar sau Provocare. Ei sopteau ceva si se uitau la mine. Cand mi-am dat seama ca este despre mine si ma indreptam spre iesire, un copil a sarit pe mine ca sa ma bata. Parintii lor erau in casa iar noi in curte deci nu putea nimeni sa vina ca sa ma ajute. Cand am inceput sa plang a venit  fratele mai mare cu un an al baiatului care sarise pe mine sa ma ajute. M-a dus in dormitorul lui si am inceput sa jucam impreuna tot felul de jocuri. De atunci suntem cei mai buni prieteni.

In mare, asta e viata mea.