Prolog

39 13 4
                                    

Şi priveam lacul, îmi aduceam aminte de toate momentele petrecute cu femeia vieții mele. Kenan nu era un bărbat care lăsa orgoliul să pună stăpânire pe el. Ea avea un impact foarte vizibil asupra lui, foarte vizibil. Niciodată nu i-a păsat ce consecințe va aduce viața asupra lui. El o voia doar pe ea. O iubea, chiar o iubea, se vedea prin atingerile lui suave asupra ei, nu voia sa îi rănească chipul de înger, era cel mai frumos lucru pe care l-a văzut în 23 de primăveri ale sale. În urma cu un an:
Din perspectiva lui Kenan
-Ești gata, iubire? Urmează să avem cel mai frumos moment al vieții noastre.
-

Sigur că da, domnule Kenan. zise Amalia chicotind.
Îi răspund la zâmbet după care urma să intram în biserică.
După o zi:
-Spune chiar acum la ce ți-a fost mintea!
-Nu știu! Nu am gândit în acel moment, pur și simplu am făcut-o...
-Vor urma consecințe dure, domnule Linkhart.
-Of, cum să vă fac să înțelegeți...nu îmi pasă de consecințe! Sunt conștient de alegerile mele și am ales o cale buna.
-Vom vedea asta la tribunal.
.
.
.
.
.
.
Va urma...

Vina meaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum