Oare ma cunosti?

Capitolul 1

       Ma așez la masa mea obișnuita din spatele bibliotecii. Rafturile pline cu carti îmi oferă o oarecare intimitate și liniște, așa ca nu îmi fac griji ca cineva m-ar putea deranja.
        Imi așez cu grija milkshakeul de fructe pe masa , la o distanță sigura de laptopul MacBook Pro-pe care încă învăț sa îl folosesc.
        După câteva minute in care mi-am aranjat lucrurile , pornesc documentarul pe baza căruia trebuie sa îmi scriu eseul pentru cursul de științe, întrucât nu am dispoziția necesară sa încep un proiect mai ambițios. Ma asez mai bine in fotoliu in timp ce îmi pun căștile AirPods in urechi, însă nu trec zece minute și surprind doi băieți îndreptându-se spre rândul din fata mea. Din fericire, este un raft care desparte rândul din spate de restul, iar eu ii pot urmări printr-un spațiu liber dintre carti, fără ca ei sa ma vadă.
        Ii recunosc pe cei doi ca fiind studenții străini din ultimul an, dar nu pot sa inteleg ce caută aici, nimeni nu mai vine la biblioteca la ora asta.
        Spre oroarea mea, unul dintre ei se îndreaptă  spre raftul de carti- pe partea pe care ma aflu eu. Încerc sa ma prefac absorbită de laptop și sa il ignor, poate va pleca. Dar nu am eu norocul asta, brunetul oprindu-se imediat ce da cu ochii de mine; își revine repede și se preface ca studiază cărțile , pana la urma alegând una la întâmplare. Cum știu asta? Cartea pe care a luat-o este un roman siropos de dragoste , pe care am încercat sa îl citesc și eu acum doi ani- am renunțat după primele zece pagini. Se pare ca și el realizează ce carte a luat și se gândește dacă sa o pună la loc sau nu, dar decide sa plece cu el.
        După aceasta întâmplare,urmează câteva ore in care scriu încontinuu, pregătindu-ma sa plec exact înainte de închidere, ca in fiecare seara. Băieții au plecat de ceva timp, după vreo ora in care au scris și au șușotit intr-una.
         Ma îndrept spre mașina, așezându-ma pe locul șoferului exact in momentul in care ma suna cineva . Nici nu e nevoie sa privesc ecranul pentru a sti cine ma suna.
        - Buna Vivi, răspund in timp ce ies din parcare.
        - Heei, pe unde ești? Am amorțit in fata blocului tău , reverberează vocea blondei in boxe.
       Fir-ar! Am uitat ca vine in seara asta sa doarmă la mine.
        - Ajung in 2 minute , ii spun in timp ce accelerez la un semafor, dar îl prind pe următorul. In timp ce astept, îl văd pe brunet pe marginea drumului. De doua ori in aceeași zi? Asta e prea ciudat ca sa fie o coincidenta. Îmi prinde privirea și simt cum ochii lui ma urmăresc in timp alunec pe sosea cu aproape 80 de km/h. Simt ca fug de ceva , sau de cineva, dar nu îmi pot da seama de ce fug.
         - Lasă-ma sa te ajut , spun in timp ce descui usa și apuc 3 din cele 5 plase pe care blonda le tine cu greu in mâini.
         -Era și cazul sa ajungi. Unde ai fost pana la ora asta?
        - La biblioteca. Acolo unde sunt in fiecare zi, răspund și închid usa duplexului in care locuiesc singura.
        - Mda. Așa e când nu e nimeni care sa te ia la rost. La ce film ne uitam? schimba subiectul la fel de repede precum clipesc
        - La ce vrei tu. Poți sa pregatesti filmul cât timp eu intru sa îmi fac un dus.
       Deși un dus ar trebui sa fie scurt, las apa sa îmi relaxeze muschii încordați , in timp ce in urechi îmi răsuna versurile melodiei Youngblood.
       Când ma întorc in sufragerie, Vivi ma privește insistent.
       - Ce e? Nu am stat atât de mult in baie, ma apar eu in avans in timp ce ma îndrept spre bucatarie.
       - Ai primit un mesaj in timp ce erai la baie. Ma opresc și încerc sa nu par atât de panicata precum am simt.
       - Ce ? Întreb de parca nu am auzit bine. Blonda vine și îmi pune telefonul in mâna, neluând-și ochii de pe fata mea in timp ce îmi citesc mesajul .
      Mâine la 13,Bibi. In locul obișnuit. X
       - Cine e?
       -Nimeni important, răspund încercând sa ma liniștesc.
       - Ba pare cineva important, atât timp cât aveți și un ,,loc obișnuit", Răspunde schițând ghilimele in aer. Mereu am crezut ca îmi vei spune dacă ai o relație .
        -Nu am nicio relație ! Izbucnesc eu, șocând-ne pe amândouă. Ți-am spus ca nu este nimic important.
        - Wow. Ne cunoaștem de atâția ani și totuși uneori simt ca nu știu cine ești...
        Uneori nici eu nu ma recunosc, dar nu îmi dau frâu liber gândurilor. In schimb spun:
        - Deci, ce film vedem azi?
        Și așa, discuția noastră parca nici nu a avut loc, iar eu încerc sa nu ma simt vinovata ca îmi mint de ani de zile prietena, singura prietena. Dar nu îmi pot permite ca ea, sau oricine altcineva sa afle adevarul.

         Adorm in timpul filmului, iar visele îmi sunt bântuite de bruneți cu ochi întunecați.