•Volumul I:
>Intr-adevar, foarte frumos. Mai ales casa din fata, cu obloane albastre, care are multe lumini.
>Da..., am spus absenta.
Priveam casa vecinilor mei, fara sa realizez ca noi doi vorbeam despre acelasi cer si despre aceeasi casa cu oblo...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
De indata ce am ajuns acasa, am facut un dus in graba, stiind ca era foarte posibil sa ma sune prietenul imaginar, care ma suna de multe ori si in toiul noptii, stiind ca aveam obiceiul sa nu dorm. Eram nerabdatoare sa-i povestesc despre seara petrecuta in discoteca. Dar nu m-a sunat, iar intr-un tarziu am adormit, rapusa de oboseala. Dormeam adanc, cand am auzit telefonul fix sunand si am raspuns imediat, convinsa ca era prietenul imaginar.
>Era si cazul sa ma suni, am spus cascand.
>Buna, Ivy. Te-am trezit? Sunt Mustafa.
Am sarit ca arsa, am aprins veioza si m-am uitat la ceas. Era trecut de ora 4.
>Cum de-ai aflat numarul meu? am intrebat, mirata.
>M-au ajutat niste bancnote verzi, mi-a spus el, razand.
>Deci cineva m-a vandut. Dar n-ai facut o afacere prea buna.
>Eu cred ca e cea mai buna afacere pe care am facut-o in ultima vreme.
>N-ai somn?
>Iarta-ma. E o ora nepotrivita, dar nu am putut astepta. Te pot suna maine? Adica astazi?
>Pai daca tot ai dat banii, suna-ma, ca sa nu plangi dupa ei.
>Somn usor, Ivy!
>Somn usor si tie!
>Eu nu voi dormi, pentru ca mi-e teama ca, daca inchid ochii, te pierd. Adica, pierd imaginea privirii tale.
>Hai ca nu stai chiar atat de rau la texte. Vad ca le ai...
>Nu sunt texte...
>Culca-te! O sa-ti dau alta privire, ok?
>Promiti?
>Da, am spus zambind, iar el cu siguranta a simtit asta.
>Abia astept.
Mustafa m-a sunat de cateva ori in ziua aceea. Am vorbit ore in sir despre noi, despre viata si despre oamenii dragi noua. Amandoi eram curiosi sa aflam cat mai multe despre celalalt si sa ne cunoastem. Eu aflasem ca fusese casatorit si ca avea o fetita in varsta de opt luni, pe care o crestea el. Nu voia sa-mi povesteasca despre fosta sotie, dar mi-a dat de inteles ca nu era o fata buna si ca mariajul lor, fortat de imprejurari, a fost un esec. El locuia impreuna cu Rye si cu Ozana, o doamna in varsta care l-a crescut de cand era mic, si care era menajera familiei inca de cand se nascuse el. Cand l-am intrebat de ce s-a casatorit cu o fata pe care nu a iubit-o, mi-a spus ca familia l-a obligat, sotia lui fiind fiica unei familii prietene si pentru ca ramasese insarcinata accidental. Dupa moartea tatalui lui, care era foarte sever si tinea foarte mult la imaginea si onoarea familiei, Mustafa a divortat. Fetita ramasese la el deoarece a vrut sa-i dea libertate fostei sotii pentru a-si reface viata, iar el era convins ca o putea creste mai bine. Ma regaseam cumva in povestea lui, pentru ca si eu eram o fetita crescuta de un tata singur, care i-a lasat libertate mamei mele pentru a-si cauta fericirea.
