TOTUL

Fără titlu , dar din suflet

Aș vrea să nu mai fiu stană de piatră
Să pot să visez din nou , să văd lumea toată
Mi-e frică să nu cred iar și să simt
Pentru că știu prea bine cum e să fii rănit.

Am inima grea de atâtea fapte
Am sufletul plin și nu vreau să îl încarc și poate
Că într-o zi teama va muri
Dar până atunci frica mă va zdrobi .

Și voi muri și e greu că mă gândesc cum ar fi
Încerc să văd altfel și văd că  vreau să fiu din nou eu,
Dar eul din mine se pierde în clișeu.

N-am ce să fac , am atâtea de făcut
Sufletul spune să fug și să m-ascund
Departe de orice , departe și de mine
Departe de  orice om care încă simte.

Se smulge  din mine chiar și sufletul
Se transformă în înger
Păcat că eu sunt un demon fără vise
Îmi pare rău că nu mai cred nici în mine.