Elena

Episodul 1

      Pozele mamei sale o face să fie mai puternică, a pierdut-o într-un accident atunci când explora pădurile.

      -Lumea așa îmi spune dar eu cred că a fost altceva acolo, ceva inexplicabil, poate...
      -Elena, gata cu gândurile, îi spune Daniela, cea mai bună prietenă, la ce te gândeai?
      -La nimic, întârziem la ore, răspunde zâmbitoare Elena.

      După câteva ore, prin pădurile de lângă școală, vorbește cineva, cineva singur cu privirea spre școală:
       -Sunt vampir!

Dispare...

      Elena trebuie să treacă prin pădure pentru a ajunge acasă. Fără să vrea, observă copacii, care sunt însemnați cu ceva roșu aprins, se apropie iar un sunet ciudat o sperie făcând-o să țipe.

      -Sunt vampir, spune din nou cineva.
      -Cine e? Strigă speriată fata.
 
     Nu se mai aude nimic însă, Elena își dă seama repede că cineva este în spatele ei. Se întoarce repede dar dispăruse, se uită când în colo când în colo, cineva chiar era acolo dar foarte rapid. Iese în final acest băiat. Purta o glugă pe cap, trasă până peste ochi, cu haine negre și cu colții de sânge la iveală.
    
      -Sunt vampir, șoptește din nou.
      -Glumești, lasă-mă să trec!
      -Ți se pare că glumesc?
      -Hmm...da, îi răspunde ea sarcastică, la o parte!
     
       Vede lângă el un cadavru, parcă fără sânge în corpul lui apoi se uită la copacii însemnați și realizează că, de fapt era sânge, se uită la el și îngenunchează, ținând ascuțit. Băiatul dispare iar ea începe să fugă și să plângă.
       La vreo două zile, Elena își revine reluîndu-și activitățile.
       Cineva bate la ușă:

       -Elena, fată, ce ți s-a întâmplat? Era Daniela îngrijorată pentru prietena ei.
       
       Elena doar o invită în casă.

       -Spune-mi ce ai făcut? Te-ai certat din nou cu maică-ta?
       -Ce? Nu și nu-i mama mea...

     ,,Cu puțin timp în urmă, mama ei decedase iar tatăl ei se recăsătorise cu această Alice care, acum, nu o suportă pe fiica soțului ei făcându-i viața Elenei un dezastru. "

      Cu lăsarea serii, Daniela încearcă să-și înveselească prietena ieșind să se plimbe.
Tot nu știe ce are dar măcar s-o facă mai fericită. La puțin timp, băiatul vampir, le urmărește pe fete, mai exact pe Elena și fără să se găsească de două ori suge sângele Danielei, omorând-o.
După ce țipă, Elena îi spune:

     -Care-i problema ta? Mi-ai dovedit că ești vampir de ce trebuia s-o omori?
  
    Enervat de țipetele ei, vampirul dă drumul cadavrului, luând-o pe Elena. Aceasta, după câteva ore, se trezește pe un pat într-o cameră ciudată.

     -Bine ai venit, Elena! Spune el savurând un pahar cu sânge.
     -Unde sunt?
     -În umila mea casă, scumpo.
     -Umilă? Locul ăsta-i uriaș...stai puțin, tocmai mi-ai spus Elena?
     -Păi da, nu așa te chiamă?
     -Da dar de unde-l ști?
     -Te cunosc.

     Într-un fel, fata nu era chiar așa speriată dar nu știa de ce căci, un om normal trebuia să reacționeze cu frică.
Într-un final se dă jos din pat și îl întreabă:

    -Tu cine ești și cum de ești vampir?
    -Sunt eșecul acestei naturi, îi răspunde puțin iritat, și da, există vampiri.

    Nici bine nu-și termină propoziția, că Elena îi trântește o palmă zdravănă.

    -Au! Cred că-o meritam, răspunde trăgând-o pe Elena de mijloc spre el.
    -Dă-mi drumul, cum ai putut s-o omori? Ești nebun?
    -Nu, sunt băiat. 
    -Nu ești amuzant, lasă-mă să plec, împingându-l.

    Elena iese din camera lui și vede o încăpere neobișnuită. Vrând să se apropie, vede cum mai mulți dintre vampiri se hrănesc cu sângele victimelor lor. Nici nu realizează că nu-i era frică și intră în cameră trăgând ușa după ea.
Toți vampirii o recunosc pe Elena sub numele de Sofia iar unul dintre ei o întreabă:

     -Sofia, tu nu ești moartă?

Puțin confuză îi răspunde:

    -Numele meu nu este Sofia ci Elena.
    -Asta înseamnă că ești fiica ei!

Atunci realizează că mama ei cunoștea vampirii și că, probabil, ei o omorâseră. Gând la gând, pune următoarea întrebare:

    -Cine era mama mea?

    Nimeni nu vrea să-i răspundă așa că Elena părăsește camera dând peste acel băiat:

    -Ce se întâmplă aici? De unde o cunosc ăștia pe mama?
    -Nu doar ei ci și eu am cunoscut-o.
    -Ce? Cine ești? Îl întreabă căzând din nou în genunchi, cu ochii scufundați în lacrimi.

     El se așează lângă ea și își arată fața:
 
   -Presimțea că v-a muri așa că a venit la mine acum șase luni, mi-a spus că are o fată, Elena, mi-a cerut să își dovedesc că sunt vampir și să te aduc aici, în siguranță.
   -Era ca tine? Vampir?
   -Nu, era om, nimeni nu știe cine a omorât-o.
    -Știam eu că era altceva, și începe să plângă.
    -Acum se va liniști că ești aici, nu credeam că va fi așa ușor, el fericit.
   
    Elena se calmează, se ridică și:
 
    -Cine ți-a spus că voi sta aici? Nu vreu să te cunosc s-au să vorbesc cu tine, lasă-mă în pace și nu mă mai căuta niciodată, ținând la el.
    -Te rog lasă-mă să te ajut.
    -Nu, viața mea este deja un dezastru, nu am mai vorbit cu tata de patru lui iar soția lui mă detestă.

     Fata pleacă iar el n-o oprește dar totuși, Elena se uită la el și întreabă:

    -Care-i numele tău?
    -Carlos. Dar să nu crezi că ai scapat!

La ieșirea din casă, Carlos o privește de la ușă:

    -Sunt vampir!

     Supărată, Elena ajunge la mormântul mamei sale. Nu știe ce se întâmplă nici măcar nu mai crede că acel cadavru îngropat sub piatra ce-i poartă numele, era chiar mama sa. În noapte, Elena vrea să dezgroape mormântul ,,mamei" sale. După ce ajunge la sicriu, nu prea are curaj să de-a capacul la o parte dar nu are încotro. Cu o lanternă ce-i lumina locul, dă capul la o parte și îi luminează fața cadavrului.
Elena începe să plângă la vederea femeii moarte, nu era mama ei, își face cruce mulțumindu-i lui Dumnezeu:

     -Mami, unde ești? Te voi găsi mamă, jur!

    Însă cadavrul își deschide ochii, o prinde pe Elena de mână încercând să-i bea sângele. Ea țipă după ajutor dar nu o aude nimeni, nu-și dă seama de frică și îl strigă pe Carlos, vampirul.
El apare și o trage din mormânt pe Elena apoi îi străpunge inima femeii cu un lemn ascuțit.

     -Este un vampir, îi spune el.
     -Ce vroia de la mine? De ce trăgea de mine?
      -Sânge, asta căuta. Este vampir însă cei morți, atâta timp cât cineva viu și cu sânge cald stă lângă ei, îi face să învie vrând sângele.
      -Mulțumesc, Carlos, mi-ai salvat viața, spune ea sărindu-i în brațe.
     
     El nu știa cum să reacționeze, nu știa ce face, nici nu înțelegea de ce o luase atunci de mijloc. El nu trăise niciodată așa, uman.