Always and Forever

>>Capitolul 5

        Oficial,astăzi am prima mea întâlnire și sunt foarte emăționată.Da,știu că e ciudat ca până la vârsta asta să nu fia vut parte de o primă întâlnire dar nu a fost vina mea.Pur și simplu eram fata invizibilă cu care nu vorbea nimeni.Dar asta e,trecutul e trecut.Acum mă concentrez pe prezent și pe întâlnirea care va avea loc în mai puțin de 2 ore.

        Kyle,un băiat foarte drăguț din clasa mea s-a oferit să mă scoată la o întâlnire.Poate că nu e cine știe  ce,dar pentru mine conteză.Oricum,în acest moment sunt în camera mea,alături de mama,încercând să mă decid care rochie să o port.Mama mi-a sugerat una roșie ,simplă,de catifea,până la genunchi, fără mâneci și mulată,iar eu am optat pentru o rochie de culoare piersicii cu niște modele florale pe ambele mâneci,de aceeași lungime ca și prima rochie.Cum nu ne puteam decide a trebuit să apelăm la niște ajutoare.Am coborât la parter,unde se aflau tata,Luis și Drew. Mama era foarte stresată,ținând ambele rochii,una într-o mână,iar cealaltă în altă mână și arătându-le-o bărbațiilor.

       -Bun,avem nevoie disperată de o părere.Care e mai potrivită pentru o primă întâlnire?Asta?zice în timp ce ridică mâna stângă în care se afla rochia roșie - Sau asta?apoi ridică mâna dreaptă cu rochia de culoare piersicii.

       Toți cei trei bărbați se uită când la unul când la altul,transmițându-și ideile din priviri,apoi își întorc capetele spre noi.Cel care dă verdictul este Drew.

       -Cea roșie.Te prinde mai bine.

       Mă uit la tata și la Luis,încercând să citesc ceva pe fața lor dar nimic.Ei doar îmi zâmbesc în timp ce dau apobator din cap.Pot să jur că am văzut un mic zâmbet și pe chipul lui Drew.Oftez resemnată apoi iau rochia roșie din mâna mamei și urc scările îndreptându-mă spre camera mea să mă pregătesc.

      O oră mai târziu sunt gata.Am optat pentru niște sandale crem și o poșetă de aceeși culoare pe lângă.Părul mi l-am buclat și l-am lăsat liber pe spate,iar machiajul a fost unul simplu.Puțină pudră pe ici pe colo,puțin blush pentru culoare,rimel și un ruj nude.Am coborât scările fiind întâmpinată de mama care era mai puțin și plângea și de bărbații care îmi zâmbeau.Cu excepția lui Drew care nu schița nici-un gest.

       -Arăți minunat scumpo!mă complimentează mama.

       -O adevărată domnișoară,îl aud pe Luis din spatele tatei.

       Tata se apropie de mine și mă ia intr-o îmbrățisare de urs,după care îl aud șoptindu-mi în ureche -Ai grijă,bine?

       Eu doar dau aprobator din cap,privirea fixându-mi-se asupra lui Drew care stătea sprijinit de tocul ușii de la intrare așteptându-mă.E ciudat că trebuie să merg la prima mea întâlnire însoțită de o gardă de corp.Și tocmai de el.Oftez,o îmbrățișez pe mama apoi mă îndrept spre Drrew.

      -Ești gata?mă întreabă.

       Aprob din cap,după care mă îndrept spre mașină,așteptându-l.Apare după două minute,se urcă la volan și plecăm.Am stabilit cu Kyle că ne întâlnim la Rystro la intrare la ora 18:00.

        -E 17:50 și el încă nu a ajuns,îl aud peDrew cum bombăne ceva în spatele meu.Îl ignor.O să îl aștept.Trebuie să ajungă.

         A trecut jumătate de oră și el încă nu a ajuns.Tind să cred că m-a păcălit.Se face frig iar eu sunt doar într-o rochie și un sfeter subțire pe mine.Minunat.Ce mai primă întâlnire!Drew apare lângă mine .Observă că tremur din toți rărunchii,așa că își dă geaca jos și mi-o pune pe umeri.

        -Hai să mergem.E aproape 19:00 și idiotul ăla nu a apărut.Nu mai are rost să îl aștepți.E clar că ți-a tras țeapă.Acesta mă prinde după umeri și mă ghidează spre mașină.Intrăm în mașină,iar Drew pornește căldura imediat,după care se întoarce spre mine și mă privește.Eu mai am puțin și plâng.Nu pot să cred că și-a bătut joc de mine în halul ăsta.Îmi trag nasul și mă uit spre băiatul ce stă la mai puțin de un metru de mine și care,în ultimul timp mi-a devenit singurul prieten.

        -Nu plânge.Nu merită să plângi după idioți.O să ai parte și de o primă întâlnire,la momentul potrivit.

          Acesta se uită la mine cu o blăndețe ieșită din comun și pentru prima dată de când îl cunosc pot să spun că am văzut o mică părticică din adevăratul Drew,nu cel care are masca aia de băiat dur și de piatră,ci acel băiat blând care pare că ține la mine.Dar în următoarea fracțiune de secundă blăndețea i-a dispărut,redevenind serios.Porni motorul,pregătit să plecăm,cel mai probabil acasă.Fără să gândesc ce fac,îmi pun mâna peste mâna lui ce se afla pe schimbătorul de viteze oprindu-l.Se pare că mișcarea mea l-a surprins,însă nu la fel de mult ca și pe mine pentru că imediat ce își întoarce privirea spre mine,îmi retrag mâna privind în gol.

       -Nu vreau să merg acasă.Poate că nu am avut parte de prima întâlnire așa cum mi-am imaginat-o dar ziua încă nu s-a terminat.Mă gândeam-iau o gură de aer după care încep din nou-mă gândeam că poate mă poți duce tu la o primă întâlnire.

        Drew se uită la mine puțin șocat,arcuindu-și o sprânceană.În momentul acela am vrut să intru în pământ de rușine.Ce tocmai am spus?

       -Ști ceva,uită ce am spus.Nu mai contează.M-am făcut mică în scaun,îndreptându-mi privirea pe geam uitându-mă la orașul peste care se lasă seara și așteptând o reacție din partea lui.Doar că întârzia să apară.Și când a apărut a fost ceva complet neprevăzut.Drew a chicotit.A chicotit!Și doamne ce frumos sună.M-am întors mirată spre el.

       -Nu încetezi să mă surprinzi,prințesă.Și pentru prima dată de când mi-a rostit „alintul"pot să spun că nu a mai sunat a batjocură,ci pur și simplu a ceva drăguț.Ca un compliment.I-am zâmbit.Acesta mi-a întors zâmbetul,a accelerat mașina și m-a întrebat:

       -Încotro,domnișoară?

Deci,se pare că până la urmă Drew i-a acceptat oferta Anastasiei.Oare de ce primă întâlnire vor avea cei doi parte?Vă aștept comentariile :)