Wonderful life (EXO fan fiction)

Let me go!

                       Capitolul 33 - Let me go!

~Baekhyun~ 

Desi avem zi libera nu voiam sa fac absolut nimic decat sa dansez asa ca am ramas in companie. Mi se facea din ce in ce mai dor de Lee Ah, stiam ca ii este greu acolo fara noi si nu stiam cum sa fac pentru a fi langa ea. Am stat toata ziua in sala de repetitii repetand diverse dansuri, probabil fiind foarte obosit deoarece eram de cateva ore acolo si nu ma opream din dansat asa ca m-am dezechilibrat si am picat, am ramas pe jos simtind cum toata durerea ma apasa si mai tare, lacrimile incepand sa imi curga, dupa cateva minute bune am incercat sa ma ridic facandu-mi-se sete insa glezna mea nu era prea bine asa ca nu ma puteam tine prea bine picand din nou. Am ajuns cu greu acasa deoarece ma deplasam destul de greu si m-am bagat direct in pat, baietii erau cu totii plecati asa ca totul era asa de linistit, dar de asta aveam nevoie in aceste momente, liniste pentru a-mi organiza toate gandurile. Voiam sa dorm putin  insa nu puteam fara a o suna pe Lee Ah sa vad ce face, nu vorbisem toata ziua asa ca trebuia sa ii aud vocea acum. Telefonul ei se pare ca era inchis, incepeam sa ma ingrijorez, era in jur de 10am in New York asa ca mi se parea suspicios ca are telefonul inchis asa devreme. Somnul meu chiar a disparut, asa ca toata noaptea am stat treaza foarte agitat sunand-o si lasandu-i mesaje, insa nimic. Eram foarte ingrijorat deja, nu stiam ce sa mai fac sa dau de ea si sa stiu ca este in regula, asa ca m-am dus sa ii spun tatalui ei. Dupa cateva incercari pe care le-a facut si el a sunat la hotelul unde era cazata, odata ce perosana de la receptie i-a spus ca nu a fost aseara acasa deja m-am dus direct spre dormitoare, CEO venind repede dupa mine. 

-Unde te duci acum? striga el.

-Unde ma duc? Ce intrebare... Lee Ah sigur este in pericol acolo, ma duc dupa ea! ii raspund eu nervos, iesind afara din companie el urmandu-ma in continuare. 

-Mergem amandoi. Intr-o ora sa fii la aeroport, vom merge cu avionul meu personal. spune el cautandu-si telefonul in buzunarul sacoului. Eu doar aprob din cap si plec repede spre dormitoare alergand pe strazi cu gluga bine pusa, acoperindu-mi aproape toata fata. In mai putin de 10 minute am ajuns si mi-am bagat cateva haine intr-o geanta, incarcatorul, portofelul, telefonul si am plecat. Bine ca baietii nu s-au intors deoarece nu voiam sa le spun ce s-a intamplat pentru a se ingrijora si ei mai tare. Era de ajuns totul pentru mine, abia realizam ce este in jurul meu, simtindu-ma intr-un univers cu totul paralel. Daca Lee Ah pateste ceva nu l-as putea ierta niciodata pe CEO. Imi imaginam o multime de cazuri care s-ar fii putut intampla si speram sa fie una dintre cele bune, insa nu puteam crede asta, nu ma puteam oprii din tremurat. Am ajuns mai repede la aeroport deoarece l-am pus pe manager sa mearga cat de repede poate. Desi nu dormisem de 30 de ore tot nu am dormit desi zborul a fost destul de lung. Cum am ajuns am mers la hotel unde tot nu era, am mers la universitate si cand ne-a spus ca nu a fost la ore din nou am simtit ca nu aud nimic si deja stiam ca ceva rau se intamplase. 

-Unde este Lee Ah? De unde o luam pe Lee Ah? tipam eu la CEO care era si el la fel de panicat ca mine, invartindu-se de colo, colo.

-O sa rezolvam problema. incearca el sa ma calmeze.

-De ce ati facut asta? Nu stiti cat de mult tin la fica dumneavoastra? Ati facut-o si pe ea sa sufere asa mult si tot din cauza dumneavoastra a disparut acum. ii spun eu atat de nervos, gesticuland in toate directiile.

~CEO~

Il vedeam atat de sincer pe Baekhyun si toate vorbele pe care mi le spunea acum erau atat de adevarate, incat inima ma durea. El chiar tine atat de mult la fica mea, realizam incetul cu incetul cat rau am facut si chiat ficei mele.

-Trebuie sa apelam la politie. spun eu dupa o mica pauza, dregandu-mi vocea si evitand sa raspund intrebarilor sale care imi strapungeau inima.

-O sa ma ocup eu. Duceti-va la hotel si asteptati-ma acolo. spune el deja cautand cu privirea un taxi prin apropiere.