Lumea a ajuns nebună, iubirea e mai mult minciună,
iubirea e departe de adevăr cum sunt picioarele de umăr.
e cam dureros uneori să aștepți pe cineva, fix când venea, i se taie calea
și atunci apare minciuna, te minți singur, speri că se întoarce la tine,
iți amintești ce cuvinte spunea și crezi că va fi bine, dar iubirea nu mai vine
stai pe gânduri, zile trec cum trec, dar nopțile sunt amintiri, te apasă gânduri
și de abia găsești pe cineva să te asculte, să-ți scoată un zâmbet printre atâtea riduri
trece timpul, nu vindecă rănile dar te obișnuiești și deschizi ochi brusc
realizezi că nu merită, treci mai departe, încerci, dar mai e drum lung
dar acum gândești altfel, știi că acolo undeva este și cineva pentru tine, cauți peste tot
te uiți în jur, nu vezi nimic, doar oameni simpli și parcă ai senzația că au sufletul gol
încă speri, apare dintr-o dată un semn,acea persoană,te duci spre ea sperând că iți e destinată ție
ești față în față cu posibila iubirea, fiind la mijloc dorința de a iubi, nu poți știe ce este, nimeni nu știe
trece iar timpul, n-a mers nici cu iubirea asta, nu-i nimic lumea e mare, cauți și aștepti neîncetat
dar lumea s-a schimbat, pentru ei iubirea nu mai e ceva sacru, acum e mai mult ceva profan.
