1. Trebuie...

104 4 0
                                    

Bună! Sunt Soo Yun și locuiesc în Coreea de Sud. Ei bine, eu sunt foarte, poate prea băiețoasă... Adică nu am mai purtat o fustă de la 6 ani! Urăsc fustele, rochiile, si orice care nu e pantalon. Ei bine, Ce pot să spun, nu par atât de rea la prima vedere, dar din spusele tuturor persoanelor pe care le cunosc, mă descriu ca fiind: rea, obraznică, prea sarcastică și ironică, dar cel mai rău, de care nici eu nu sunt prea mândră... BĂTĂIOASĂ... Asta explică și toate vânătăile pe care le am pe tot corpul. Toată lumea îmi spune că sunt frumoasă, dar comportamentul mă strică. Pfff... Nu îmi pasă ce cred alții, dar trecând peste toate astea, să vă mai spun câte ceva despre mine:
Am 18 ani, dar de aici începe totul...

Mă trezesc într-o zi cu tata care mă scoală, pentru a-mi spune ceva "super super important care nu poate aștepta nicio clipă"
,,Urgh... Ce e atât de important încât să mă scoli...?"
,,Păi, pentru că eu voi pleca într-o călătorie foarte lungă de afaceri, și nu vreau să te las singură acasă..."
*fata își întrerupe tatăl*
,,De ce..??"
,,Pentru că știm amândoi ce s-a întâmplat data trecută" *si se uită la fată ridicându-și sprânceana*
Poate vă întrebați ce se întâmplase atât de grav... Să zicem doar ca a sărit bucătăria in aer... :)))
,,Mda... Și ce ai de gând să faci?" *spun eu cu un ton ironic*
,,Ei bine te-am înscris la o școală de muzică!"
,,Ce?? Nuu!! Nu vreau! Nu mă duc nicăieri! În plus nu am talent!"
,,Ba ai! Te-am auzit cântând din camera ta! Ești incredibilă!" *spune tatăl zâmbindu-i cald*
Pe lângă faptul că sunt rea (am recunoscut și eu pănă la urmă), îmi iubesc tatăl, și aș face orice ca el să fie fericit!
,,Bine... Dar să nu ai așteptări prea mari! Acum lasă-mă să dorm!"
,,Păi e 12 ceasul"
,,Ah! Pe bune? Meh, nu mai contează"
Tata iese din camera mea și eu mă duc să îmi fac un duș, și când ies, mă îmbrac așa:

 Dar să nu ai așteptări prea mari! Acum lasă-mă să dorm!",,Păi e 12 ceasul",,Ah! Pe bune? Meh, nu mai contează"Tata iese din camera mea și eu mă duc să îmi fac un duș, și când ies, mă îmbrac așa:

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Cobor să iau micul dejun și îl văd pe tata îmbrăcat la costum
,,Tată..? Nu-mi spune că azi pleci!"
,,Îmi pare rău... De aceea astăzi, după ce îți iei micul dejun la 12, să te duci la audiții, ai noroc că sunt la 14"
,,Hei! Să iei micul dejun la 12 este foarte sănătos!" *spun eu și pe el îl pufnește râsul*
Am mâncat și am văzut că e 13:30. Am zis să stau în pat 20 de min. și după plec la "mirobolantele audiții".
Trecuseră cele 20 de min, Tată plecase pentru ceva timp, și eu a trebuit să plec la audiții. Oricât de bună aș fi părut pe exterior, în interior era complet diferit. Am ajuns acolo, erau o grămadă de persoane care stăteau la rând. Era coada foarte lungă, și se mișca destul de greu, așa că m-am așezat turcește și mi-am închis ochii. Mă trezise un băiat:
,,Ya! E rândul tău la proba"
,,Stai ce?! Dar eram la coada rândului"
,,Ai adormit..."
Mă ridic și intru în sală. Acolo erau ca un fel de "trei jurați" care păreau destul de duri. I-am salutat, și am început să cânt. Nu știam cum cânt, știam doar că după ce am terminat, toată lumea m-a aplaudat, mai ales jurații care se ridicaseră în picioare.
Mi-am dres glasul și am întrebat:
,,Deci mă primiți..?" *întreb eu nepăsătoare*
,,Cu siguranță! Ai fost mai mult ca bună! Ai făcut canto?"
,,Nu.."
,,Atunci WOW! Ești primită!"
,,Mersi..." *am spus eu fără nicio expresie și am ieșit din sală, ducândumă la recepție ca să pot lua cheia camerei mele.
Când am ajuns acolo, am văzut un pat supraetajat. În gândul meu:
,,Ce? O să am o colegă de cameră! Nu! Printre multele lucruri pe care le urăsc, astă e unul dintre primele 15! Nu mi-au spus că o să am una!"
După văd că intră cineva pe ușă, era băiatul care mă sculase de la probe. Cred că a luat și el. Dar... NU! NU SE POATE! EL E COLEGUL MEU DE CAMERĂ?!
,,Cine ești și de ce ai intrat aici?" *îl întreb eu repede. *
,,Ummm... Mie aici mi-au dat cheie, dar ce cauți tu aici... Sau nu cumva? Tu ești colega mea de cameră?!"
,,Oh mai tacă-ți fleanca! Eu i-au patul de sus iar tu pe cel de jos!"
,,Dar de ce nu pot să-l iau eu pe cel de sus?"
,,Pentru că așa vreau eu!"
,,Măcar cum te cheamă, ca să știu cine îmi tot vorbește urât" *rânjește el*
,,Soo Yun"
,,Kim Taehyung, încântat!"
,,Nici eu" *și îmi dau ochii peste cap*
,,Pentru că vom fi colegi de cameră, va trebui să stabilim niște reguli!"
,,Ok, și care sunt alea?"
,,Regula 1: ciocăni la baie ca să vezi dacă sunt sau nu acolo!
Regula 2: Nu sforăi! Nu suport
Regula 3: Respectă primele reguli!"
,,Bine, Bine... Mamă ce dură ești" *își dă el ochii peste cap*
,,Știam deja, așa că nu îți mai răci gura degeaba".

Ok amici și amice! Ăsta a fost primul capitol din această carte! Sper că vă place! Nu uitați că personajele sunt fictive și că nimic din astea nu s-au întămplat în viața reală! Acestea fiind spuse, sper că vă place!
❤❤❤❤❤❤❤❤

A bad Girl si un bleg [K.TH]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum