Cu totii am avut povesti de dragoste...cu totii am fost indragostiti cel putin odata. La inceput..la inceput e frumos..dar nu stii niciodata cat tine o poveste si cum se termina. Ei bine..povestea mea e una ciudata..
Sunt genul de persona careia daca ii place de cineva lupta cu adevarat pentru pentru acel ceva. In cazul asta ...normal...e o fata. S-a intamplat acum aproximativ 1 an si 7 luni cand...am dat peste o persoana care incetul cu incetul a ajuns sa-mi placa. A reusit sa intre in viata mea si sa o schimbe complet.
La inceput ...mesaje ..apeluri..iar mesaje...convorbiri lungi..desii avea prieten, stiam ca merita sa lupt pentru ea...aveam impresia ca ea nu e ca altele ...ea era mai speciala. Avea acel ceva care ma atragea..pot spune ca a fost si o provocare tinand cont ca acea prieten. Dupa aproximativ o luna..am hotarat sa ne intalnim. OFF! imi e asa greu sa scriu ...(tin sa mentionez ca am lacrimi in ochi momentan).
<<<sa revenim>>>
Ne-am intalnit...imi amintesc si acum ..acel moment cand am privit-o pentru prima oara..am zarit-o din departare...era imbracata in blugi albastrii..adidasi roz..o geaca verde. am asteptat-o sa se apropie..am privit-o in ochi..iar apoi ne-am pupat pe obraz. Ochii ei.....ei bine..nici nu stiu cum sa ma exprim..in momentul in care am privit-o in ochi am simtit ceva...ceva greu de explicat. dar am stiut ca merita...si mi-am zis sa fac tot posibilul sa o fac sa fie A MEA! Imi doream asta! a fost pentru prima data cand simteam cu adevarat! am simtit ca e persoana potrivita..persoana potrivita langa care pot sa fiu eu...sa fiu eu cel adevarat..careia as putea sa-i spun totul..cu care pot sa rad, sa plang, sa vorbesc orice, care sa imi fie si sora si iubita! chiar am simtit asta!
Am inceput sa ne plimbam...ea timida..nu prea zicea multe..mi se parea ca totul e asa frumos..ma facea sa zambesc doar privind-o in ochi, nu o sa uit niciodata acea plimbare..era o zi de aprilie..destul de racoare. o intrebam destul de des daca nu ii e frig..nu voiam sa o tin afara in frig..dar..nu prea aveam unde sa mergem...asa ca..am inceput sa ne plimbam pe unde am apucat. dar ce mai conta pe unde eram? conta ca in sfarsit era langa mine, puteam sa-i simt atingerea...sa-i aud voceaaa...sa o fac sa rada..si sa-i vad zambetul acela de copil timid..cu care m-a intampinat!
Dupa un timp...mi-a propus sa mergem la ea acasa pentru ca afara era oricum frig si nu aveam ce face. Eu am ezitat la inceput dar mai apoi am acceptat. Acasa ne astepta mama ei...am facut cunostinta cu ea..mi se parea ca si ea era timida, la fel ca fica ei . Ne-am asezat pe o canapea..si am inceput sa vorbim. ce am vorbit? pff..multe...chiar multe..cu toate ca era prima intalnire cu ea...deja simteam ca o stiu de o viata. ma simteam asa de bine..ma simteam in largul meu.Si era asa de bine.
Tot vorbeam ...si tot vorbeam..ce ne pasa noua? timpul trecea si stiam ca trebuie sa plec..nu mai puteam sa stau..desii mi-as fi dorit..as fi stat cu ea toata ziua si toata noaptea. Ei bine la un moment-dat s-a intamplat ceva...ceva ce nu credeam ca o sa se intample asa repede...Apropiati fiind..ne-am privit in ochi...unul pe altul..sii ce sa vezi?Ne-am sarutat!!!! Era o scena de film!! pe bune daca nu! dar..era mai mult de atat..pentru ca sentimentele erau reale..nu fictive. Ce pot sa spun? ca fluturasii din stomacul meu erau cat pe ce sa iasa afara? ehh...era minunat! nu mi se mai intamplase una ca asta...mai sarutasem o fata inainte...dar nu am simtit asa ceva niciodata! Si niciodata nu o sa uit! Niciodataaa!
