Era odata o fata oarba... si s-a izolat de toti si toate... nu vroia sa stea cu ea decat prietenul ei. Tot ce-mi doresc mai mult e sa pot vedea lumea din jurul meu, spunea ea... -Vrei sa te casatoresti cu mine? i-a propus intr-o zi baiatul... -Nu ma voi casatori daca nu pot vedea... ...La ceva timp, pt fata a aparut o pereche de ochi donati... a putut vedea si in momentul cand s-a uitat la prietenul ei a vazut ca si el este orb... -"Nu ma pot casatori cu un orb"... a spus fata si s-a intors sa plece... Inainte sa dispara sunetul pasilor ei, baiatul i-a soptit : "sa ai grija de ochii mei te rog" ...
Totul a inceput dintr-o simpla intamplare... Nu si-ar fi inchipuit ca vor ajunge sa fie vreodata impreuna... Dar s-a intamplat... Se cunosteau de
cativa ani... Fara sa fie intre ei ceva mai mult decat amicitie... Poate ca a durat destul de mult pana ca ei sa-si dea seama ca se iubesc... Din
ziua in care s-au hotarat sa fie impreuna... Nu a mai existat zi sa nu se vada... Era asa de frumos...armonie...dragoste Credeau ca nimeni si
nimic nu le-ar strica fericirea... Pacat ca exista lumea rea si invidioasa... Multe intrigi...vorbe de tot felul...rautati.... Ii faceau sa se certe din ce in
ce mai des... Din focul ce ardea in sufletele lor.... Incet incet la fiecare cearta ramanea o urma de cenusa... Zilele...parce treceau mai greu... Se
vedeau din ce in ce mai rar... Certurile continuau... In schimb dragostea ramasese la fel... Ea ar fi facut orice pentru a inceta aceasta pasa
proasta a relatiei...si s-a hotarat...sa vorbeasca cu el... -Iubitule... Ce va mai ramane din dragostea noastra.. Daca la fiecare pas exista o
scanteie?... Te rog spune-mi ca inca ma iubesti... Si niciodata nu o sa pleci de langa mine... Orice s-ar intampla.... Cu fiecare vorba el o ranea
mai mult... Simtea ca nu o mai iubeste ca la inceput... Ceva se intamplase... Si atunci ea a hotarat sa puna capat relatiei... I-a trimis un
mesaj...scris printre lacrimi... "Cu sufletul ranit...inima sfasiata...lumea se naruie peste mine... Nu pot sa inteleg cum s-a ajuns pana aici...ne
iubeam atat de mult... De la ce a pornit totul? Mai bine punem capat aici decat sa mai suferim in continuare... Te iubesc si nu o sa te pot uita
niciodata... Si daca voi fi nevoita sa mor... Voi lua cu mine in mormant dragostea ce ti-o port... Si daca intr-o zi vei vrea sa-ti amintesti de mine,
cauta-ma. ADIO!!!" Dupa acest mesaj dureros... Astepta un raspuns din partea lui...oricare ar fi fost... Se facuse deja 3 dimineata... Nu primise
nici un raspuns... Isi pune capul pe perna si incearca sa doarma... De dimineata se trezeste si se uita direct la telefon.... Insa nu avea nici un
raspuns... Totul ii parea confuz... De fapt el oare chiar asta vroia? Zilele treceau...ea nu mai manca nu mai vorbea cu nimeni... In una din zile....a
vrut sa iasa... In parcul unde se vedau ei zi de zi In speranta ca poate il va intalni Asa a si fost....el statea pe banca lor ....S-a dus spre el...l-a
strans in brate...l-a sarutat... Dar el vazandu-si prietenii...a impins-o si a plecat cu ei... Ea a ramas pe jos si plangand Si-a jurat ca n-o sa-l mai
caute niciodata... Pe drum...trece pe langa un lac... Unde si-au jurat iubire prima data....statea pe un pod... Plangea isi amintea tot ce-a fost
frumos... A aruncat simbolul dragostei lor...verigheta, Apoi...simtind din nou indiferenta lui... Si-a dat seama ca viata fara el nu mai are rost... Si s-
a aruncat in gol de pe pod... Luandu-si viata... Poate intamplarea a facut ca el sa fie in apropiere Si sa o vada....a sarit dupa ea.... Dar nu a mai
gasit-o...lacul era foarte adanc... A iesit a fugit dupa ajutor....dar a fost in zadar... Cand au scos-o era deja moarta... Era trist....a luat-o in brate...a
urlat spre cer "Te Iubesc!!!!!! de ce ai facut asta??" S-a facut seara....ea statea in sicriu... Imbracata intr-o rochie de mireasa superba... El era
imbracat in ginere... Statea aplecat peste sicriul fetei sarutand-o pe frunte Si soptindu-i la ureche... Cat de mult o iubeste Si cat de rau ii pare ca a
ascultat de prietenii lui... "Doamne!!! ce-a fost in capul meu De ce nu mi-am ascultat inima iubito...? De ce a trebuit sa ascult de altii...?? De ce
Doamne....a trebui sa se intample o tragedie Ca sa-mi dau seama de ce am pierdut...? Era tot ce aveam mai drag pe lume... Era sufletul meu,
bucuria mea!!! Ce e viata mea fara tine?....NIMIC...." La inmormantare....cel mai greu moment... Toata lumea plangea....totul era o drama.... El
era...pierdut...absent... Nu vorbea....nu facea nici un gest.... Decat plangea si se uita in gol... Toti.... Au plecat, el a cerut sa mai ramana un pic
acolo langa mormant.... A scris pe copacul de langa mormant: "Vom fi din nou impreuna....te iubesc..." Atunci a scos un cutit... Si l-a infipt drept
in inima.... Sangele curgea siroaie... Ultimele sale cuvinte fiind... "N-am stiut sa te pretuiesc cand te-am avut langa mine" O alta drama moartea
baiatului... La doar o zi dupa inmormantarea fetei... Familia baiatului a cerut insistent Ca el sa fie imormantat langa ea... Asa a si fost... Dupa 1
an... Cele doua familii se intalnesc Pentru a face parastasul celor doi... Vorbele erau de prisos....dar un singur sfat au dat: "Incercati sa apreciati
pe cineva cand il aveti alaturi.... Caci dupa aceea este aproape imposibil.... Sa mai recuperati clipele pierdute...
