Deodata intra in camera Paul. Destul de nervos si a trantit pe masa niste hartoage. Baietii se uitau mirati la el. Paul statea si se uita ciudat la ei. Intra si Simon care nervos si suparat le spune:
- Baieti nu sunt mandru de voi. In presa apar cat mai multe vesti proaste. spune el in timp ce semna niste acte.
-Ce vrei sa spui? intreaba Harry.
- Ce vreau sa spun este ca : umblati cu ce fata va iese in cale si nu faceti nicun act de caritate.
-Si ce propui? indrazneste Zayn sa intrebe.
- Eu impreuna cu parintii vostri si cu Paul si casa de discuri am decis sa va trimitem la o casa de copii bolnavi de leucemie.raspunde Simon. Veti pleca maine la prima ora sa va intalniti cu domnul ce conduce acea institutie.
Oricat au protestat nu au putut sa nu plece. S-au culcat tarziu in acea seara din cauza ca trebuiau sa repete un cantec pentru a doua zi. Era ora 11 si toata lumea era in picioare si gata de plecare in fata casei. Un domn inalt, solid cu parul castaniu si ochii verzi veni sa ii ia.
-Nu vor fi aparate foto, camere de filmat sau orice altceva. doar ca sa stiti copii acestia se sperie usor. Va voi face cunostinta cu fica mea de 18 ani care lucreaza acolo. Stie si ea sa cante la pian si chitara.spuse domnul. Numele meu este Nicholas apropo.
Ei nu erau deloc atenti la ceea ce Nicholas spunea, mai degraba vroiau sa plece cat mai repede de acolo. Desi in 2 ore au ajuns.Cand au intrat Nicholas le-a cerut telefoanele. A spus ca aici sunt copii mici si terapie prin radiatii si ca multi copii aici sunt bolnavi de leucemie. Dupa care i-a condus intr-un salon unde erau adunati toti. O fata veni si se prezenta:
-Buna! Eu ma numesc Sadie Arnold. Imi face placere sa va cunosc, chiar daca nu va ascult muzica. Ma bucur ca ati venit aici.
Cand baietii o vazura pe fata fiecare avu o reactie diferita.
Harry: De ce are o palarie pe cap si ce fel de zdrente sunt astea? Ce palida e! Si totusi ce ochi verzi are.
Niall: Wow! E si ea bolnava cumva de ce are un ac de perfuzie in mana? Ce ochi verzi are!
Liam:Saraca fata!Inca imi amintesc cat de bolnav eram si eu.Ce ochi verzi si frumoasi are.
Louis:Bla bla. Sandie, hmmm nu imi place numele asta. Ce ochi verzi are totusi.
Zayn:Plictistor. Si e umezeala in aer. Cum poate fata asta sa se imbrace asa ? Si totusi imi plac ochii ei verzi.
Revenind la poveste.Sadie prezenta pe fiecare imparte copiilor de acolo care cerura autografe fel fe fel. Dupa o ora erau deja obositi in schimb copii bolnavi de acolo nu erau. Si era si ora de cantat. Sadie se aseza jos la si lua o chitara de jos. Cand Niall o vazu chitara facu ochii mari:
-Aceea e o editie ES 150? intreaba Niall.
Un suras din partea lui Sadie se auzi in camera.
-Da. A fost un cantaret nu prea faimos, dar care mi-a lasat mostenire aceasta chitara.
- Sa te auzim cantand. zice rautacios Zayn.
Sadie nu spuse nimic doar le zambi lor si copiilor. Atunci ea intreba:
-Ce vreti sa cant copii?
-What if god was one of us! spusera toti in cor.
La auzul lor Sadie rase si se apuca de cantat.
If god had a name, what would it be
And would you call it to his face
If you were faced with him in all his glory
