Prizoniera//Jeff The killer

Capitolul 18

     Lucy este inca in cameră, starea ea mentală este din ce in ce mai proastă. Toate gândurile ei sunt date peste cap, cuvintele lui Jeff rasunand iar si iar.

     ,,Prefa-te ca totul este o glumă" a spus el, dar blonda nu ii venea inca sa creadă că chiar se întâmplă asta.

     Încearcă să se ridice de pe parchetul rece sa se îndrepte spre pat pentru confort, poate un somn lung ii va alunga toate gândurile rele, însă nu a reușit. A picat iar pe parchet din cauza picioarelor care tremurau de frică, amețeala ce o avea si voma care îi stătea in gât fiindca oricand gata să vomite.

     -- Nu se poate.. E-el nu ar f-face asta... se balbaie printre cuvinte emoționată, tremurandu-i mainile neștiind ce să facă cu ele.

     Își închide ochii încercând să se gândească la ceva, orice altceva, însă apare doar imaginea bărbatului plin de sânge. Continuă să plângă, siroaie de lacrimi ce par a nu fii oprite, chiar dacă tot ce face blonda este sa isi frece ochii încontinuu.

     -- D-da.. Jeff nu ar face asta de bună voie... - un râs forțat ii scapă printre buze - D-da... Bărbatul ăla o m-merită...

     Brunetul nu are nicio vină! Jeff este complet inocent în această privință, doar a facut ceea ce trebuia să facă! Jeff e singurul care a vrut-o langa ea si care încă o tine aproape, așadar cum putea ca el sa recurgă la astfel de gesturi fără un motiv? Lucy ii apartine lui Jeff! Si Jeff ii apartine lui Lucy! Acesta este singurul adevar de care ea are nevoie.

    --Ha..Ha.. Ha.., isi aminteste de propriile slăbiciuni, naivitate, lașitate, Lucy a început să râdă. --Ha...haha...ha..

    La început părea ca un chicot ciudat, dar după... Ceva ciudat s-a întâmplat... Lucy incearca sa se calmeze, să respire adânc astfel încât să oprească nebunia din capul ei, dar râsul ciudat s-a transformat într-un râs forțat, care i-a speriat propriul suflet. Nu isi pierde umanitatea, nu-i așa?

     ---Ha-ha... ha... ha... - chiar dacă Lucy continua sa râdă, lacrimile au continuat să curgă de pe fața ei. - Ha-ha-hа-hа... hа-hа... hа-hа-hа...

    Este necesar să se calmeze cat mai curând posibil, dar emoții negative au continuat să crească în ea. Jeff este doar al ei, chiar dacă el nu o iubește, ea va continua să lupte pentru dragostea lui.

     - Ha-hа... Hа-hа-hа...

     Lucy știa exact ce sa faca. Da sigur, poate părea imoral, dar ce poate face ea cand este îndrăgostită de un criminal?

    - Ăla este vinovat... nu Jeff al meu... - Lucy se uită pe geam sperând să găsească un semn cu ceea ce trebuia să facă, însă fără niciun rezultat. - E-eu.. Eu nu o să te trădez niciodată, indiferent de acțiunile tale.. O să f-fiu mereu aici pentru tine... indiferent de orice. D-dar... nu stiu daca voi reuși..

     Lacrimile au continuat să pice pe parchet, iar ea a continuat să râdă cu un zâmbet ciudat pe față, încercand sa se calmeze. Doi voci se certau în capul ei pentru dominare fiind total opuse una de alta, incercand să câștige. Nebunia creștea în ea, iar voința de a trăi și a lupta pentru a merge mai departe începea să se de-a usor bătută.

     ,,Nu te băga. Nu este treaba ta. Il iubim pe Jeff și asta e tot ce contează. Nu contează nimic altceva", ii spunea prima voce calmă si cu compasiune, încercand sa calmeze gândurile fetei.