29/07/2016
În acele nopți târzii,
Când somnul nu-şi are loc,
Mă gândesc la atingerea ta uşoară
Şi la săruturile tale de foc
Îți visez mereu irişii întunecați,
La fel şi zâmbetul divin.
Când deschid ochii deja ai plecat,
Iar dimineața este un chin
Este cumva absurd să tânjesc
După fiecare parte din tine?
Este oare nebunesc să te vreau
O eternitate lângă mine?
Şi poate că ne-am schimbat
Şi probabil nu a fost mereu perfect,
Dar de toate păcatele eşti iertat,
Etern am să te iubesc
CITEȘTI
Versuri şi Emoţii
PoesíaProbabil aceasta este superputerea mea: inspir durere şi expir artă. #1 poem - 5 septembrie 2019
