Vosi isi amintea cu teroare de acea zi, ziua in care viata lui s-a schimbat radical. Parca o vedea pe mama lui cum sta la marginea drumului si il roaga cu cuvinte calde si vorbe dulci:
- Ba Vasile! Pe unde ai umblat ba copil netrebnic toata ziua? Ce ti-am eu zis tie nenorocitule? Du-te acuma ni la nea' Petrica si ia ouale alea pana nu iau jorda si te parlesc!
Pe vremea aceea, Vosi venise de la a sa bunica unde mancase doua gaini, o oala de ciorba de burta, cinci sarmale, doi ardei umpluti,iar pentru a-si mentine silueta si a se asigura ca are necesarul de vitamine din acea zi a mai mancat si o cireasa. In momentul de fata Vosi era suparat pentru ca trebuia sa plece de acasa fara sa mai ia o gustare, asa ca pe drum deveni nervos si agitat. Mintea lui incepea sa o ia razna. Se uita in jos si vede fripturi in loc de pietre, se uita in sus si vede carnati in loc de pomi, se uita in fata si vede...
- Casa lu' nea' Petrica! exclama el fericit.
Vosi a inceput sa alerge si sa alerge dar tot nu mai ajungea. Extenuat, mai facu un ultim efort, insa cade cu fata in balega de cal. Pentru o fractiune de secunda nu mai stia cine e, unde e, sau ce era mirosul acela apetisant ce il invaluia(balega). A inceput sa-i treaca viata prin fata ochilor: prima oara cand a reusit sa manance singur, prima oara cand s-a indopat si prima oara cand si-a descoperit marea iubire...carnea. Timpul de meditatie s-a incheiat brusc, cand Vosi se simti tras de haina si ridicat in picioare.
- Nea' Petrica, nea' Petrica! Ce bine imi pare sa va vad. Am alergat si am tot alergat, de aceea picioarele nu m-au mai tinut.
- Ce zici tu acolo baiete? Te-ai lovit la cap sau ce? Te-ai luat la fuga si dupa doi pasi ai fost pe jos. Hai sa-ti dau ouale alea!
Vosi intra in curtea lui imensa. Grajdul mare, voluminos ascundea mici purcelusi. ,,Mmmm... sunca'' gandi Vosi. Mai in spate se aflau doua vacute si cotetul de gaini. ,, Lapte, oua! Asta e paradisul! '' .
- Stai jos, baiete. Ia zi, bei ceva? se auzi o voce groasa, masculina.
Vosi privi spre barbatul in pelerina, cu o palarie impodobita cu o pana si o mustacioara ascutita care statea la o tejghea improvizata.
- Nu vreau sa beau, vreau sa halesc! Sa halesc, sa halesc, sa halesc....
Avea din nou o criza de foame. Acestea sunt diferite de fiecare data: cateodata se invarte in cerc, cateodata striga si topaie, iar in alte dati isi linge piciorul. Instantaneu, Vosi amuti. Pe tejghea se afla o bucata rupta din paradis, urmatoarea mare minune a lumii, mai luminoasa si mai stralucitoare ca o stea. Doua chifle moi si pufoase, presarate cu susan, incadrau un snitel, o salata, cativa cartofi pai si alte sosuri necunoscute de Vosi in toata viata.
- Ccce, ccce e aia? zise el balbaindu-se.
- Asta? Asta baiete se numeste ,,hamburger'' . Dar nu e orice fel de hamburger, este unul blestemat. Stii, daca il mananci vei deveni o creatura odioasa, demna de dispret ce bantuie noaptea imprejurimile si... Hei! Ma asculti?
Indignat, acesta se intoarse spre Vosi.
- Vosi, Vosi! Ce-ai facut? zise acesta exact in momentul in care Vosi baga in gura si ultima bucata de hamburger.
