Save me

6. Confesiuni diavolului 2

        Am ajuns in camera la fel de repede cum am parasit cantina, Sam fiind mereu in spatele meu, urmandu-ma. Am refuzat sa mai fac ceva, urcandu-ma direct in pat, singurul lucru care imi stapanea gandurile fiind somnul.
        Voiam sa adorm, sa uit de cele intamplate, sa ma scufund in visele care devenisera alinarea mea. Insa nu erau tot timpul linistite, uneori amintirile imi acaparau somnul, cosmarurile facandu-si simtita prezenta.

        Am auzit-o pe Sam respirand usor, semn ca ea adormise deja, insa soarta luase decizia sa nu fie la fel de blanda cu mine. Imi simteam corpul amortind pe partea pe care ma aflam asa ca incepusem sa ma foiesc in asternuturile patului, din dorinta de a gasi pozitia perfecta in care sa reusesc sa adorm.
Mi-am inchis ochii, fortandu-ma sa adorm insa esuam lamentabil. M-am ridicat usor in fund, fara sa fac prea mult zgomot, coborand din pat la fel de silentios. Mi-am miscat picioarele pana la usa, si am batut in ea cu speranta de a avea voie sa ies si sa iau putin aer. Un scartait pronuntat s-a auzit in momentul in care usa s-a deschis, pe ea aparand un gardian.

-S-a intamplat ceva? S-a uitat curios la mine, oboseala fiindu-i vizibila pe chip.
-Am nevoie de putin aer. Ma sufoc acolo. Am soptit din dorinta de a nu o trezi pe Samantha, care ar fi vrut sigur sa vina cu mine, si in momentul asta simteam nevoia sa fiu singura.
-Stii ca nu am voie sa fac asta! Rosti usor iritat de dorinta mea insa imi facu loc sa trec. Nimeni nu trebuie sa afle de asta!ma atentiona discret.
-Nu e ca si cum urmeaza sa spun tuturor ca m-ai lasat sa ies sa iau o gura de aer. Ramane intre noi.Am spus iesind deja din camera, o urma de satisfactie facandu-si prezenta in interiorul meu. Mersi! Am simtit nevoia sa spun indepartandu-ma cu pasi repezi din dreptul camerei.
Nu am primit niciun raspuns, insa am auzit usa inchizandu-se in urma mea. Sunt recunoscatoare ca am un asemenea gardian, insa ma nelamurea prezenta lui continua aici. Oare omul asta nu doarme?
Am alungat gandurile despre odihna pazinicului meu, lasand asta pe alta data.

Pana sa imi dau seama, am ajuns in curtea scolii, cautand cu privirea un loc potrivit pentru a-mi petrece cele cateva minute in aer curat, insa actiunea mea a fost oprita cand am vazut o silueta sprijinita de un copac. Distanta era prea mare ca sa imi dau seama cine era persoana, asa ca am inceput sa ma apropii de locul in care aceasta statea. Nu a mai durat mult pana am realizat cine era persoana. Harry. Am inceput sa ma apropii mai repede, ingrijorarea ca a patit ceva, fiind din ce in ce mai proeminenta.

Nu puteam sa inteleg de ce ma preocupa atat de tare de starea baiatului asta, insa apropierea dintre noi cred ca devenea deja evidenta, nu numai pentru noi doi, ci din nefericire pentru toata lumea. Ma speria sentimentul asta pentru ca imi era deja cunoscut, si nu voiam ca istoria sa se repete. Sub nicio forma nu o sa imi dau voie sa las lucrurile sa se intample ca si prima data.

Am ajuns intr-un final in dreptul lui, si ceea ce am vazut m-a linistit intr-un fel. Era sprijinit de copac respirand usor, ceea ce insemna ca dormea. Un chicot mi-a scapat cand l-am vazut ce fel adormise, capul fiindu-i lasat intr-o parte, intr-o pozitie ce nu parea tocmai comoda. M-am asezat incet langa el, lasand o distanta mica intre noi.
Dormea atat de linistit incat daca nu as fi stiut cine e as fi putut zice ca e un adolescent normal, singurul lucru care il dadea de gol fiind tatuajele care ii acopereau pielea. Am profitat de starea lui si am inceput sa ii analizez fiecare desen ce il acoperea. Unele erau atat de abstracte incat nu puteam sa inteleg ce legatura aveau cu el, insa ma bucuram ca puteam sa le vad. Am inceput sa conturez fiecare tatuaj in parte, trecandu-mi degetele peste pielea sa fina, insa miscarea mea nu a trecut neobservata, in scurt timp simtindu-i bratele cum imi inconjoara talia, lipindu-ma atat de tare de el incat puteai spune ca suntem una si aceeasi persoana. Desi ma speria aceasta apropiere dintre noi ma si bucuram de ea. Nu pot sa inteleg cum, insa ma simteam in siguranta in bratele sale. Simteam ca nimeni si nimic nu-mi poate face rau in momentul ala, si nu era singura data cand am simtit asta.