| A strange love story | Namjin

VIII

~Autor pov~

Era wekeend. Mult aşteptata zi veni. Namjoon se trezi de dimineață şi îi dădu mesaj lui Jin cu ora şi locul la care să se întâlnească. Nu-i venea să creadă că vor ieşi. Oare chiar avea şanse? Oare chiar îl putea face pe Jin să iasă din sfera sa de răutate?
Din liceu îl venera pe Jin, mereu era cu ochii pe el, mereu era Jin pe locul 1 în mintea sa şi îl făcea fericit chiar dacă el nu ştia că era sursa fericirii lui Namjoon. Era mereu gelos pe Jae-boum, afurisitul ăla care întotdeauna era în preajma lui Jin, îl dispera acest lucru cam tot timpul. Erau momente când îi vedea foarte apropiați şi se enerva atât de tare încât se rănea pe el. De ce o făcea? Aşa se liniştea el, mai nou. Namjoon era un tip complicat. El putea avea toate fetele la picioare, dar el avea ochi doar pentru un băiat care nici măcar nu ştia de existența lui până azi. De ce s-a îndrăgostit de el? Ce avea aşa special? Şi el se întreabă asta mai mereu.

Jin se trezi cu o stare foarte nasoală. Când să se uite în oglindă, deja începea să aibă lacrimi. Când devenise el aşa de slab?
Ochii săi negri care erau duri, acum sunt pierdui, iar pielea sa foarte aspră. Nu ştia ce sa facă cu el, aşa că-l sună pe Yoongi.

~Conversație la telefon~

Yoongi: Da?
Jin: Eşti ocupat?
Yoongi: La 9 dimineața? Nu cred. Acum vin.
Jin: Simt că o iau razna.
Yoongi: Opreşte-te.

~Sfârşit de conversație~

Yoongi intră în casă, când să bată la uşa lui Jin, acesta i-o deschise.

- Credeam că nu mai apari, spuse el cu vocea tremurândă.
- Glumeşti? Nu vreau să te văd aşa.
- Mersi, se pare că azi după-amiază ies cu Namjoon, spune Jin cu un zâmbet pe față.

Fața lui Yoongi se lumină.

- Pe bune? Chiar tu eşti?, întrebă ironic Yoongi.
- Înnebunesc, mi-e frică că o să izbucnesc într-o criză de plâns. Nu vreau să mă vadă aşa. Arăt aşa de rău?
- Nu chiaaar. Cu un retuş de machiaj, vei arăta uimitor, spuse plin de speranță Yoongi.

Jin se uită pentru 5 secunde în oglindã şi-şi îngropă fața în mâini strigând "MI-E DOR DE EI". Lui Yoongi nu i-a luat mult să-şi dea seama despre cine vorbeşte. Se simțea neputincios. Nu ştia ce să facă. Îi era frică de ce putea face Jin într-un moment de slabiciune. Dacă sărea de pe un pod? Dacă se tăia până murea?
Mii de scenarii şi se întristă.

-Yoongi, sunt aşa de groaznic? Sunt dezgustat de mine însumi, zise Jin cu lacrimi în ochi.
- Jin, cum poți zice asta?

Jin se uită în oglindă un timp îndelungat şi apoi o sparse dându-i un pumn brusc. Zeci de cioburi cad pe podea şi printre ele se află şi sângele lui Jin. Acesta cade jos şi rămâne tăcut preț de câteva clipe.

- Te rog spune- mi că nu mă urăşti.

Yoongi fugi spre Jin cu lacrimi în ochi.

- Mă întristezi aşa de tare, mi se face inima bucăți când te comporți aşa. Nu mă lăsa singur, te rog, îl imploră Yoongi îmbrățişându-l totodată.

Jin avea un plânset sfâşietor, nu se putea opri mai deloc, printre lacrimi îi spunea prietenului său despre faptul că nu poate dormi bine, despre părinții lui morți, despre cearta pe care a avut-o cu mama sa înainte de accident şi nu i-a zis cã o iubeşte mai mult decât orice, despre Jae-boum cum a fost rănit de nişte simple vorbe. Yoongi începu să plângă alături de el.
Îi era frică că l-ar putea pierde pe Jin. Simțea cum el nu mai poate fi fericit din cauza acestor evenimente. Ştia că a fost mințit de Jin în tot acest timp. Mereu când îi zicea că e bine, el mințea.

- Jin, ştiu că nu te vor ajuta cuvintele mele, însă îmi eşti ca fratele pe care nu l-am avut niciodată. Mă îngrijorezi pe zi ce trece, stau cu o frică că te-aş putea pierde oricând, te rog.

Jin se opri şi se uită la Yoongi şi-l îmbrățişă strâns, se simțea iubit. Cu toate că era un dezastru, Yoongi încă îi stă alături.
Cei doi stau îmbrățişați un timp. Jin adormi în brațele prietenului său, acesta îl puse pe canapea.
Yoongi face curățenie unde a fost spartă oglinda.
Ecranul telefonului lui Jin se aprinse, fapt ce-i spuse că a primit un mesaj, când să vadă Yoongi de la cine e, Jin s-a trezit brusc.

-Eşti bine?, întreabă Yoongi îngrijorat.
-Doar foame. Mi-e foarte foame, începu să râdă Jin.
-Vezi că ai primit un mesaj.

Jin se ridică de pe pat şi-şi luă telefonul. Văzu că e de la Namjoon care i-a spus că într-o oră jumătate se vor vedea în parc.