Cerul senin e exact ca un lac limpede pe care s-a așezat o libelulă mică făcând mii de cercuri prin împrejurul ei. Nu poți descrie o așa minunăție de peisaj, ba chiar voi încerca. Cerul e culoarea care spune de noi oameni, e drăguț și rece în același timp. La fel de rece ca un ghețar imens. Sclipitor și răzleț, lent și grăbit.
O rândunică răzbate cerul maiestuos și tandru. I-a mai venit o surată cu care vorbește fără încetare. A mai venit încă una, ba nu, două, trei, patru, sunt o mulțime de păsări de nenumărate culori care pătează cerul cu pensula lor magică.
Nu poți să crezi cât de repede s-a acoperit cerul cu nori mari și cenușii ce sunt gata să cânte din tobe cu razele lor de lumină străfulgerătoare. Se aude un vuiet mare. Oare vine ploaia? Norii nu sau clintit din loc și tot acei albi și grei au rămas. Din albastru senin al cerului se transformă într-un alb murdar. E mai frig. Păsările ce colorau cerul cândva acum zboară alert către cuiburi sau pui. Nu poți urî acest fenomen, dacă nu ar fi noi am pieri. Mereu am crezut că atunci când plouă sau sunt tunete și fulgere e o luptă nemaipomenită și nedorită de noi, o luptă între îngeri și demoni.
Se mai potolește dar nu și vântul care suflă fără de încetare. Ploua. Plâng cei de sus pentru noi. Melancolia și tristețea se simte în jur. Cerul are o nonculoare ce nu exprimă nimic. Nici fericire, nici tristețe, nici furie, nici mulțumire.
Cerul revine la culoarea lui sinilie putând să văd apusul miraculos al unei primăveri. El fiind acum de o culoare de galben strălucitor la care nici nu te poți uita, spre un oranj intens. Pătrunzând lumina printre nori de parcă ar coborî îngerii din cer pe poarta raiului. Mă miră că după acel fenomen minunat a apărut această minune care nu are altă explicație mai plauzibilă decât ca asta chiar e muza lui Dumnezeu.
Cerul e cel mai schimbător lucru pe care l-am văzut!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
