''Haide, haide o data!'' Gandul ca nu puteam ajunge la timp ma facea sa fiu si mai stresata decat eram deja. Traficul la 10 dimineata era mare in centrul orasului New York. Mi-am intors capul spre partea dreapta si am putut observa prin geamurile fumurii ale taxiului cum ploaia incepu ceva mai tare de data asta.
Azi de dimineata m-am trezit fara ceas la 8.30 ceea ce la mine acest lucru se intampla cam rar. Am baut 250 de ml din cei 1,5 litri zilnici pe care ii torn din setul cu carafa si pahar, care stateau scaldate intr-o raza de soare matinal, langa patul meu dublu. Radioul cu ceas pornise iar eu raman intinsa in pat, ascultand principalele stiri. Liderul laburist John Smith a murit si se relateaza despre serviciul memorial de la Westminster Abbey; se aduc omagii transpartinice respectoase '' cel mai mare prim-ministru pe care nu l-am avut niciodata'' , se fac discret speculatii referitoare la cel care il va inlocui.
Plicisitor!
Am aruncat la o parte covertura de vara, mi-am coborat picioarele din pat atingand parchetul lucios si maroniu. Mi-am luat de pe noptiera ochelarii grosi cu rame si m-am strecurat prin spatiul stramt dintre pat si perete. Am inaintat catre baie cu greu, si mi-am facut rutina zilnica.
Am lipait inapoi spre pat, m-am intins si am ascultat morocanoasa prognoza pentru agricultura.Am inceput sa butonez telecomanda incercand sa gasesc ceva interesant. Cand din gresala am dat pe un canal de desene. Aveam nouasprezece ani dar pot spune ca inca mai sunt un mic copil. Un zambet mi-a aparut pe fata cand am vazut ca era Tom si Jerry, desenul meu preferat din copilarie, si care imi aducea aminte de fratele meu mai mare Nathan, care acuma e in Miami impreuna cu sora mea mai mica si cu mama mea.
Cand eram mai mici obsnuiam sa ne jucam de-a ''Tom si Jerry'' evident el fiind Tom iar eu soricelul Jerry. (chiar si in ziua de astazi ma alinta spunandu-mi ca sunt un soricel). Ma alerga prin toata casa spunand ca o sa ma manance si ca nu o sa scap. De fiecare data obisnuiam sa fug dupa piciorul mamei si sa ma ascund dupa ea. Am avut o copilarie frumoasa.
Fara sa imi dau seama amintirile mi-au navalit mintea iar ochii mi s-au umplut de lacrimi. Imi e dor de ei. Dar nu prea am ce face deocamdata. Peste ceva timp ma voi duce acasa, doar in vacanta. Pana atunci trebe sa supravietuiesc aici in centrul New York-ului daca vreau sa-mi urmez visul, si s ajung unde mi-am propus.
CITEȘTI
Florea albastra
Teen Fiction'' Nu am vrut asta! Am vrut sa am o viata linistita, o viata fara griji,un viitor frumos... si acum ce? Totul e distrus..''
