La o cană de ceai verde , căci parcă are ceva beneficii , bogat în vitamina E, mai reduce riscul de îmbătrânire și poate de asta am început să beau .
Mă gândeam la ce surprize îmi mai pregătește viața, cum să mai păcălesc timpul și cumva m-am dezis "îmbătrânită" , dar găsindu-i sensul imediat, mi-am dat seama că sentimentele mele , picăturile de ploaie, acordurile, poeziile și tot ce mai levitează în jurul meu au prins un contur complex. Și doar bătrâneii ajung la final de drum... cu lucruri bine conturate. Nu-i așa? Nu este.. fix asta am observat și eu , și tu poate, și ceilalți.
Nous aussi – Se întâmplă de fiecare dată când închid ochii stângace. Acum chiar și când e toamnă. De fiecare dată când am ceaiul sau cafeaua făcută. De fiecare dată când dormi și când te privesc. Jouons-nous! Start la numărătoare. De dinainte să ne cunoaștem , aveam un timp destul de bine delimitat. Ciclicitatea asta e aparte. E ciclicitatea noastră. Are totuși un început, dar sfârșit , nu. Între cele două plutești la pragul dintre fericire și durere. Se înfierbântă ceainicul , treci pragul și cercul se întrerupe. Cineva nu mai urmărește conturul..se deschide linia noastră curbă, doldora de spontan și frumos!
Mai știi de stropii de ploaie de mai sus ? Oricât de alert ar fi ritmul lor ce taie vanul, nu poți să nu sustragi un ritm pe care să-l asociezi cu o succesiune de cuvinte , nume, sentimentalisme , evident..ni s-a terminat ceaiul și avem ritmul nostru. Ciclicitatea iar apare. Ne contopim. Iar tu ? Ești ca o interfază. Niciodată cu final.
Mi-am conturat complexitatea cu lucruri concrete și pure. În pofida vârstei de care sunt chiar mândră..de aceea , ceainicul meu de obicei greșește. Ostentativ îmi toarnă cafea. Ma théière.. nu simt nevoie de vitamina E; Ostentativ și cu negrul de pe fundul cănii reducem riscul de singurătate și agonie.
Ei? Ei? Café et la Pluie de data asta, porfavor!
