Prolog

99 8 1
                                    

       "Hei! Astazi nu am prea mult de povestit, a fost acelasi lant de activitati ca in ultima luna... mers la facultate de la 10:00 pana la 18:00, apoi cumparaturi, dupa cumparaturi opresc ca deobicei la cafeneaua mea preferata din centrul minunatului oras Cluj, mai lucrez la eseurile date de profesori...si cam atat."
  Cam asa suna mesajele trimise mamei din ultima luna, adica pur si simplu e acelasi ciclu de activitati... din care imi e super greu sa ies. Dar mai am cateva luni si spun la revedere facultatii, ceea ce... chiar si cu gandul imi dadea mari emotii, deoarece nu eram chiar atat de sigura ce voiam sa fac... adica pur si simplu imi era frica de nereusita.
         - DOMNISOARAAA!! tipase chelnerul la mine.
Am tresarit, fara sa stiu ce se intampla.
         - Ce este? S-a intamplat ceva? spusesem eu nedumerita.
         - Strig la dumneavoastra de 5 minute, nu va suparati ca va spun, dar nu credeti ca ar trebuii sa plecati... e ora inchiderii! spusese destul de jenat ca trebuie sa ma dea afara.
         - Oh! Nici nu mi-am dat seama... iertati-ma!
  Am platit si am plecat imediat, doamne... nici nu mi-am dat seama cand a trecut timpul asa de repede. Eram prea pierduta in propriile ganduri ca sa realizez.
  Dupa vreo 20 de minute de mers pe jos, ajunsesem in sfarsit in micutul meu apartament, ma schimbase in pijamalele si mi-am pornit televizorul.
  Canalul 45,hmmm...NatGeo... perfect!
  Sunt destul de curioasa de lumea ce ma inconjoara, ceea ce ma face sa ma interesez destul de des si sa ma uit la diferite documentare.

Let's get lost in Seoul🥀Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum