Era o seară liniştită în casa familiei Dale , una pe care deobicei Cynthia Dale ar fii petrecut-o pe Facebook sau pe Instantgram, însă nu putea fii totul perfect.Mama acesteia îi demonstrase asta cu un eveniment cât se poate de nepotrivit :îl invitase pe directorul Stephenson la cină.
-Domnule Stephenson , suntem foarte onoraţi că ne-aţi făcut o vizită aşa de curand , nu-i aşa scumpo?întrebă domnul Dale afişând un zâmbet fals .
-Aşa este dragule , zise doamna Dale în timp ce amesteca de zor la salata cezar pregătită special pentru director.
-După cum prea bine ştiţi domnule si doamnă Dale , fiica dumneavoastră are probleme de comportament tipice unui adolescent : petrece timpul ascultând muzică în ore sau tastand pe mobil. Nu este prima dată când Cynthia este este prinsă fără temă sau cu grave abateri de la regulile stricte ale Institutului ,însă săptămâna aceasta a lovit-o pe doamna Mackovsky , profesoara de matematică, în creştetul capului cu rucsacul . Noi nu tolerăm astfel de comportamente în instituţiile de învăţământ , însă Cynthia are mult potenţial , aşa că i se va mai oferi încă o şansa să îşi revizuiască comportamentul, zise domnul Stephenson în timp ce îşi aranja ultimele smocuri de par rămase în cap.
Cina a continuat în linişte , însă singurul lucru interesant fusese finalul acesteia .
După terminarea cinei , Cynthia se duse în dormitorul ei ,trase zăvorul şi porni laptopul , însă nici acesta nu o ajută să se calmeze . Pentru prima oară în viaţă , fata simţi că laptopul nu mai era al ei. Apoi îl azvârli într-o parte şi zise:
-M-am săturat de lumea asta , vreau şi eu ceva total diferit , o lume nouă în care să nu mi se zică ce să fac şi când să fac. Fără părinţi , fără directori , vreau să scap de-aici!
Dintr-odată laptopul parcă auzind dorinţa fetei , se aprinse şi începu a scoate bule şi scântei , chiar şi imaginile păreau că ieşeau din calculator .Fata se frecă la ochi să verifice dacă nu visează , însă totul era cât se poate de real.Cynthia speriată încercă să descuie uşa , dar bucată de lemn învechită cum a fost atinsă s-a şi făcut una cu pământul . Acum chiar era blocată acolo , dar chiar atunci pe laptop apărură nişte cuvinte pe care nu le va uita : „Ai grjă ce îţi doreşti”.
Copila pierdută în propriile gânduri încerca să îşi facă un plan de scăpare din camera ororii care în urmă cu câteva minute fusese raiul adolescentei , însă în acel moment Cynthia şi-ar fi dat până şi colecţia de Cd-uri cu One Direction , doar să scape de acolo.
-Deci har să încercăm să deschidem cuşca cu forţa !strigă fata năvălind peste uşa care ca prin surpriză se deschise înaintea ei ,astfel oferindu-i Cynthiei o gură de pământ.
O pereche de mâini o ridică de pe jos şi-o aduse la realitate , deoarece înaintea sa stătea un băiat nu mai învârstă decât ea , cu pistrui şi un păr castaniu ciufulit. Hainele lui erau normale ,parcă scoase dintr-un catalog de New Yorker , însă ceva din privirea lui îi dădea o senzaţie de frică ca şi cum cu o singură privire putea doborâ o întreagă armată. Fără ocolişuri băiatul o întrebă:
-Tu eşti Cynthia Dale ?
-Da , de ce întrebi ?Şi unde suntem ?
-Toate întrebările la timpul lor , zise tânărul aşa serios încât ea aproape îl crezu , dar nu se îndura a rămâne neinformată.
