Cap 1

22 7 0
                                    

[Mai stiu ca...stai nu se mai aud!
Uff...in sfarsit! De cand asteptam acest moment, numai sa va povestesc...]

Autor. Pov
Ioana statea linistita in camera ei, incerca sa se culce, viitoarea zi urma sa se trezeasca devreme, sa poata merge la gradinita. Stand in pat, de sub patul ei se auzeau tot felul de sunete, uneori si voci...Mama ei ii spunea mereu ca va avea vise placute, dar de cele mai multe ori avea coșmaruri.

,, Ce micut ingeras"vocea surade groaznic, făcând-o pe Ioana sa tresara si sa se ridice in sezut speriata.
Stia ca daca va cobora, va face mai rau, asa ca decide ca e mai bine sa faca liniste, făcându-l pe Jack sa taca.

Fratele ei mai mare, ii povestea ca in copilarie, nici el nu putea dormii, acel monstru ii dadea mari batai de cap

,, Ai tacut? "vocea surase din nou si de data asta mai tare. Ioana isi stranse picioarele la piept incepand sa planga, voia sa o cheme pe mama ei, dar stia de la fratele ei, ca daca o va chema, el va iesi de sub pat.

Tremura toata, nu stia ce ar putea face, suroaie de lacrimi i se scurgeau pe fata palida, iar parul ei castaniu i se lipea de obrajorii uzi si de fruntea ei transpirata din cauza fricii, ochii ei verzi straluceau in lumina lunii semi pline.

Vise PlacuteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum