Ciudata cu ochii mari a oftat si mi-a pus mana pe frunte,dupacare a scos iar sunetele acelea ciudate pe care eu nu le intelegeam.Un sir lung de cuvinte au iesit de la cea cu ochii mici,iar picaturile si-au facut din nou aparitia.S-a apropiat de mine si m-a imbratisat.Nu mi-a displacut acest lucru,dar nu aveam nicio senzatie.Iar se auzeau sunetele acelea.Imi dadeam seama ca vorbea cu mine,dar nu intelegeam.
-Ahhh!!!am tipat eu.Ma doare capul.Nu inteleg! Incepeam sa ma simt ametita.Nu stiam cine sunt ei,dar era evident ca ei stiau cine eram eu.Eu?Eu?Cine sunt eu???in mintea mea se facusera o liniste deplina.....nimic....niciun raspuns.
-Cine sunt eu?am spus eu,intrebandu-ma mai mult pe mine,decat pe cea din fata mea.
-Nu stii cine esti?m-a intrebat ciudata cu ochii mari.
-Nu....
-O Doamne!......Tu esti Aimee........Lee Aimee!
-Aaaaa............ce e aia?am intrebat eu confuza.
-Este numele tau.Lee Aimee.Eu sunt Lee Min Rin.Noi doua suntem surori si ea,aratand spre cea cu ochii mici,este mama noastra adoptiva.
-Aha,a fost tot ce am putut spune.Nu prea intelegeam.....Surori?ce e aia.Mama adoptiva......hmm....parca mai auzisem,dar nu stiam ce inseamna.
-Nu ai inteles,nu?
-Deloc!ce e aia "surori",dar "mama adoptiva"?
-Hmmm.......cum sa-ti explic ca sa intelegi?Noi suntem o familie.....suntem legate prin sange....of....nu stiu can sa-ti explic,spuse aceasta punandu-si mana la cap.
-Cine sunt parintii nostri?Eu arat ca tine sau ca ea?aratand spre ciudata cu ochii mici.Unde sunt?De ce sunt aici?Ce e aia?aratand spre un aparat ciudat....si....,dar am fost intrerupta de Rin.
-Usor....mai usor!!!Nu pot face fata la atatea intrebari!Nici macar nu am apucat sa ma bucur ca ti-ai trezit.Adica ai stat tinuta in viata de aparatul ala blestemat aproape doi ani de zile.Vrei sa stii unde esti?Esti untr-un spital.E e ala?E un loc menit sa-i ajute pe oameni sa se face bine.....desi uneori e mai greu,sau dureaza prea mult timp.Dar ce sa vezi???Minunile se implinesc!
Rasufla greu.Lacrimile ii invadasera toata fataM-a imbratisat.I-am raspuns la imbratisare,desi a fost mai greu din cauza acelor chestii de pe mainile mele.
Era asa de bine in bratele ei.Era asa cald si imi dadea o stare de liniste si de pace sufleteasca.As fi stat acolo o eternitate,dar ea s-a desprins de mine.
-O sa te faci bine,iti promit!O sa te ajut sa-ti racapeti memoria si sa redevii ce ai fost.
-Deci sunt defecta?am spus eu confuza.
-Da....poti sa spui ca da,esti defecta si trebuie sa te reparam.Domnii,arata spre cei imbracati in alb,care stateau si se uitau la noi,probabil neintelegand ce vorbim,or sa te ajute.Ei sunt oamenii care salveaza si ajuta alti oameni bolnavi,asa ca tine.Ai inteles???
-Deci,am spus eu tragand aer in piept.Deci eu sunt un om,ei sunt oameni.Ea e mama adoptiva,desi tot nu stiu ce e aia.Tu,Lee Min Rin,esti sora mea,familia mea si suntem legate prin sange.Doctorii cu ochii ciudati ma ajuta sa ma fac bine,iar eu,Lee Aimee,sunt defecta!Este bine?am intrebat-o gafaind.
-Aaa...este bine...ai tinere de minte,cred ca ti-ai putea recupera menoria in scurt timp.
Iar a inceput sa scoata sunetele acelea dubioase.Personal,incepusera sa ma enerveze faptul ca nu intelegeam nimic,dar nu am mai apucat sa o intreb ce au discutat pentru ca am fost dusa intr-o camera ciudata si m-au trecut printr-un cerc....ciudat,dubios chiar!Nu prea intelegeam ce se intampla cu mine,dar faptul ca Rin era acolo si imi zambea ma facea sa ma simt bine si increzatoare ca o sa ma repar,indiferent ce ar fi fost stricat la mine!
Am ajuns iar in camera de unde am plecat.Dupa ce oamenii in alb si-au terminat treaba,am ramas singura.Imi analizam mainile si picioarele.Nu vedeam nicio diferenta fata de cele ale oamenilor ciudati.Eram curioasa cum arata fata mea.Daca aratam ca cei ciudati sau aratam ca Min Rin.
Am oftat.Mintea mea era goala.Nu imi venea niciun gand in cap.Vroiam sa ma gandesc la ziua de azi,dar erau prea multe informatii si majoritatea din ele nu stiam ce semnificatie eu.Brusc,mintea mea incepu sa se gandeasca la un singur cuvant pe care l-am auzit mai devreme,mama adoptiva.Eram sigura ca l-am mai auzit undeva,cel putin o parte din el.Am inchis ochii.Ma gandeam ce parte imi suna cunoscuta."Deci Aimee,gandeste-te!ia stai!!!nu ar trebui ca numele meu sa-mi sune cunoscut???hmmm....presupun ca da,dar nu simt nimic.Nicio emotie,nimic!Nu e aceiasi emotie ca la cuvantul MAMA! Asta e!Acesta este cuvantul care-mi suna cunoscut,dar de ce?unde l-am mai auzit?si de ce numele meu imi suna atat de strain?
