RECENZII CARTI (citite -2019)

79. Prin ochii ei de Sarah Pinborough

Dacă vă zic că nu știu cum să încep, o să râdeti... și totuși... nu știu!
Tocmai ce am terminat de citit cartea și sunt ceva de genul : Ce mama dracului tocmai s-a întâmplat? Ce am citit?
Am tot vazut pe fb comentarii nu prea îmbucurătoare despre poveste, așa că am fost putin circumspectă cu privire la ea... însă m-a prins atât de repede, că nici nu știu când am terminat-o. Deși, nu este scrisă într-un mod alert, menit să-ți facă inima să o ia la trap, cartea are ceva anume care te face să nu o poți lăsa din mână.
Acțiunea merge pe mai multe planuri, din mai multe perspective, personajele sunt foarte bine creionate, povestea este foarte bine structurată, iar finalul este... nu știu cum să zic că e decât un mare bum! Nu cred că se așteaptă cineva la asa final. Mi-a trecut la un moment dat prin cap, faptul că... povestea fiind atât de plată si statică, jongland între cele 3 personaje si trăirile lor, trebuie să aibă un final neașteptat, însă nu m-am așteptat să fie chiar asa neașteptat ;))).
Mi s-a parut genial cum a dezvoltat autoarea povestea. Porneste lejer de la o întâlnire într-un bar, apoi aventura de dragoste devine un triunghi amoros, dar despre care nu stii unde începe și unde se termină. Personajele sunt orice dar nu ceea ce par la prima vedere. Ce e si mai tare, e faptul că am cazut in plasa autoarei si am crezut. Am crezut tot... si la final... puf.. două palme peste ochi... să mă trezesc. Soc. ;))))) pe cuvânt că râd ca proasta, de cât de mișto a facut cartea asta de mine. Adică, ma plimbi 300 de pagini într-o viață a unor personaje, mă faci parte din povestea lor, empatizez cu ele, mă pun în locul lor, chiar ajung să le urăsc, încerc să le înțeleg jocul, și la final realizez că nimic nu a fost ceea ce a parut. Cred că dacă aș fi știut finalul, altfel aș fi înțeles unele replici. De câteva ori mi se parea că nu mă conectez cu profunzimea gândurilor lui Adele, că ceva îmi scăpa, dar n-aș fi crezut că totul va lua o asemenea turnură. Aș putea să spun mai multe si despre acțiunea cărții în sine și despre personaje, dar nu vreau să dau ceva spoiler, si altfel nu stiu cum as putea sa o fac, așa că va trebui să vă las să descoperiți singuri toata nebunia.
Dacă mi-a plăcut? Da, clar! Este genul de carte pe care o citesti si nu o uiti. N-ai cum. Mă gândesc ce fel de impact ar fi avut asupra mea dacă ar fi existat un alt fel de final. Cred ca niciunul. Cartea mi s-ar fi părut fadă, ștearsă... dar așa... altă viață. Și iată cum o singură frază de final, salvează o carte si o face dintr-o poveste mediocră, chiar enervantă si plictisitoare pe alocuri, una de 5 stele.
Sunt subiectivă, clar, dar asta este toata frumusetea lecturii.
O recomand celor care au chef sa citească o poveste despre un triunghi amoros ciudat, o carte nu foarte solicitantă si cu un final neașteptat. 5* si cred ca o pot încadra la cărțile mele preferate pe anul asta.