Nu de puține ori m-am gândit să-mi fac un jurnal. Să simt că sunt ascultată măcar o dată. Să știu că dacă îi voi împărtăși un secret, nu va ajunge mai departe.
Dar uită-ne dragul meu jurnal, deja te uzez de 5 ani. Mai ai câteva foi din cele 1000 de pagini plus câteva desene și imagini pe care le-am tot lipit pe parcurs, chiar eu le-am numerotat.Aveam 11 ani când am văzut o carte voluminoasă, am deschiso si era... goală. Primele zile mi-a fost atât de greu să îți scriu măcar una dintre paginile subțirele și albe. Apoi, mai ști că îți scriam zilele de copilărie ce mă făceau fericită? Și mai târziu te-am lăsat doar pentru a plânge, după care am început să înebunesc după acest băiat pentru care am scris cântec după cântec deși el nu va ști niciodată că exist.
El e jurnalul meu, iar eu sunt Andreea, și împreună am trecut prin zeci de povești!
