Secretul Luminii (Misterul Angelinei)

2. Ingrid

-.-.-.- Angel -.-.-.-

-Angel, eşti trează scumpete ? Angel...

-Mmmm... încă puţin... spuneam eu somnoroasa după care am încercat să îmi deschid ochii.

Primul lucru pe care l-am văzut a fost chipul luminat al lui Ingrid Bonemeal.

Doamna Bonemeal este persoana pe care o pot considera cel mai aproape de cuvântul 'familie'. Ea este ingrijitoare la orfelinat şi este cea care se ocupă cel mai mult de mine. Ok, în momentele când nu plec pe afară.

Dintre toate ingrijitoarele care mai trec câteodată pe la mine prin camera să se asigure ca m-am întors, d-na Bonemeal este singura căreia îi pasă de mine şi singura care nu mă consideră o pacoste.

Singurul lucru care, oarecum, mă deranjează este faptul ca mă alinta ca pe propriul copil. Uneori când sunt tristă aceste cuvinte îmi arată ca măcar cineva ţine la mine dar în rest mă simt ciudat să le aud. Nu e ca şi cum eu nu aş iubi-o dar nu pot să accept faptul ca ea încearcă să îmi fie un fel de mamă. Încă stiu ca am o mamă undeva, dar şi dacă nu aş avea, tot nu aş putea oferi 'postul' acesta aşa de uşor.

Sinceră să fiu, dacă aş fi fost insensibila sau nesimtita, i-aş fi spus ca mă cam deranjează alinturile ei, dar stiu ca ea tine la mine şi eu ţin la ea şi stiu ca dacă i-aş spune a-ş ranio şi chiar nu vreau asta. E mai bine aşa.

-Angie, trebuie să te îmbraci să ajungi la timp la micul dejun! Chiar nu vreau alte probleme cu doamna Creeper. Trebuie să fii punctuală! a spus d-na Bonemeal.

-Ok am să mă grăbesc! am răspuns eu somnoroasa.

Auzind acestea, Ingrid a deschis uşa, mi-a zâmbit parcă spunând 'aşa sper' şi a plecat.

Chiar ar trebui să mă grăbesc. Doamna directoare a orfelinatului nu e prea încântată de mine. Oricum, aşa e Maria Creeper. Nu e nici o dată mulţumită.

Dar cu mine e diferit. E mult mai rău. Parcă nu mă suportă. Orice fac nu e bine. Mă consideră mincinoasa, pentru ca adevărul sună prostesc. Vreau să spun ca nu mă prea înţeleg cu nimeni de pe acolo iar toţi dau vina pe mine. E normal. Sunt intrun fel ultima persoană cu care ar fi de acord Creeper.

Directoarea mă mai consideră nesimtita, proastă şi multe altele. Dar nu pot înţelege de ce ei cred ca sunt ceva ce nu sunt. Am încercat să le explic cum stau lucrurile defapt, dar normal ca nimeni nu mă credea. Nimeni înafara de Ingrid. Ea e singura care ştie prin ce trec. Uneori mă întreb dacă nu cumva e mama mea pentru ca mă înţelege atât de bine.

Odată, am întrebat-o dacă nu a pierdut un copil după naştere, dar ea mi-a spus ca nu, dar i-ar fi plăcut să mă aibă ca fiica. Nici eu nu m-as fi supărat dacă ea ar fi fost mama mea adevărata.

Ingrid Bonemeal are doar 26 de ani şi încă nu e căsătorită. A spus ca nu vrea să se grăbească să ia o decizie greşită. Dar e aşa de frumoasă! Mă uimeşte faptul ca e singura. Ochii ei sunt de un albastru intens ca şi ai mei, iar părul îl are brunet, ca şi mine. Dar ea e mai frumoasă.

Eu sunt şi mereu am fost 'fata ciudată cu ochii albastrii'. Stiu ca unii va gândiţi ca nu e ceva ciudat să ai ochii albastrii, dar ei îmi spun aşa pentru ca sunt singura fata brunetă cu ochii albastrii de acolo (eu şi Ingrid, dar mă refer la copii) şi pentru ca, cum am spus, sunt cea 'nesimtita' şi 'mincinoasă' iar acesta este un comportament ciudat pentru ei, chiar dacă eu nu sunt aşa defapt.

Când 'eu' fac vreo prostie şi un alt copil merge şi mă paraste, directoarea întreabă cine a fost, iar 'fata ciudată cu ochi albastrii' e îndeajuns pentru a şti despre cine e vorba.

Cei de la orfelinat mă mai consideră ciudată pentru ca îmi place să stau singură. Sinceră să fiu, deşi nu am pe nimeni, eu nu m-am simţit nici o dată singură. Ciudat e ca nu mă simteam nici urmărită sau supravegheată... Dar nu m-am simţit nici oarecum în centrul atenţiei vreodată... dacă nu luăm în calcul atunci când Maria Creeper mă ceartă în faţa tuturor. Doamne, femeia aceea nu are pic de milă, credeţi-mă.

Când m-am uitat la ceas, am realizat ca m-am pierdut în gânduri iar timpul nu s-a oprit. Am întârziat la masă.

Tot ce îmi doresc e să nu o întâlnesc pe doamna Creeper sau cel puţin să nu afle. Chiar sper asta. Dacă va afla... nu aţi vrea să ştiţi continuarea.

Bună ziua/noaptea prieteni :) ! Pot să va spun prieteni, nu :3 ?

Îmi pare rău ca acest capitol este cam plictisitor dar încerc şi eu să introduc personajele şi acţiunea.

După cum cred ca v-aţi dat seama, eu mă joc Minecraft. Da, sunt fată şi iubesc Minecraft! Sinceră să fiu, când m-am gândit la nişte nume de familie pt personaje, nu mi-a venit nimic în minte :(. Dar după ce m-am jucat puţin Minecraft astăzi, boom ... Doamna Bonemeal şi doamna Creeper :D. De ce nu? =)

O prietena bună de a mea ( justmusicandme ) a spus ca nu ar exista părţi interesante fără părţile plictisitoare sau ceva de genul :). Deci cartea va deveni interesantă, va asigur ;)

Dacă nu i-aţi dat follow sau nu îi citiţi cartea, asigurati-vă ca o să o faceti => justmusicandme