Dusmani din iubire| F.F. Cristi MNT|

! CAPITOL TRIST !

    Din capitolul anterior

E: Hei...
    Cristi cum mai e?

Dutu💕: Nu e treaba ta...

E:Ăm...Vlad?

Dutu💕: Ce-i?

E:Esti ok?
   Sau ai luat-o pe urmele lui Cristi?

Dutu💕: De ce întrebi?

E:Pentru ca imi pasa.

Dutu💕: Lasă vrajeala...

E:Vlad.

Dutu💕: Cristi*

E: ?

Dutu💕: Sunt Cristi.

E:Nu mai inteleg nimic.

Dutu💕: Vlad e la dus... :)

E:Ah...Ok.

****************************
!ATENTIE- CAPITOLUL ACESTA ESTE FOARTE TRIST DECI...SA NU IMI SPUNETI CA NU V-AM ATENȚIONAT

Dutu💕: Să inteleg ca esti cam dezamăgită? :)))

E:Chiar iti pasa?
   Dedapt ce tot vorbesc, daca ti-ar pasa nu m-ai fi părăsit la câteva zile după ce ai zis ca ma astepti si 50 de ani daca e nevoie.

Dutu💕: Sa-i arat mesajul asta lui Cristi?

E:Ăm..Vlad?

Dutu💕: Acum da😂

E:Mai bine nu, nu i-o arata!

   Incercam sa adorm dar nu reușeam. Ma gândeam numai la Cristi. Nu mi-l puteam scoate din cap.
   In timp ce eram pierdută printre gândurile mele am auzit usa camerei care se deschise. Defapt era între-deschisă, iar lumina de pe hol putea lumina cu ușurință camera. M-am ridicat in șezut si il observ pe Alex ca intra la mine in camera.

E:Nici tu nu ai somn?

   Alex nu spuse nimic, doar se apropia de mine. Ma întind in spre noptiera si aprind veioza. Avea lacrimi în ochi. Niciodata nu il mai vazusem asa.

E:Alex, esti bine?*spun ridicandu-ma din pat*

A:Ami...*spune așezându-se pe pat*

E:Spune odata ce e, ma sperii!*spun lundu-l in brate*

A:Ne întoarcem în România.

E:Ce?!

A:Nici nu stiu cum sa iti spun...

E:Dar ce e?

A:E vorba de mama.

E:A pățit ceva?*intreb cu frica*

A:A avut un caz la București...Trebuia să dovedească (,) ca unu' nu e defapt un criminal desi era, dar ea nu stia.

E:Si ce a patit, e bine?*il intreb cu lacrimi în ochi*

A:Dobitocul ala a facut ceva, nu stiu ce sau cum, si a dovedit ca mama e responsabilă pentru crimă...

E:Oh, doamne...Si acum ce se va intampla cu ea?

A:Trebuie să își caute un avocat...Zilele următoare are un proces.

    Nu am mai putut spune nimic si am izbucnit în plans...Alex ma lua in brate si mi-am dat seama ca si el plângea dar nu voia să imi arate asta...