Am accelerat cât de tare am putut, privind în stânga și în dreapta pentru a nu avea contact cu nici unul dintre ceilalți participanți. Am început să râd isteric, plin de adrenalina ce-mi pulsa în vene când am auzit un zgomot produs de ciocnirea a două dintre mașinile din spatele meu, se pare că am rămas doar eu și Kai în joc. Nu va ceda, îl cunosc prea bine, va lupta până la sfârșit, uitând de prietenia noastră, nu-l condamn, la fel voi face și eu. Conducea un Aston Martin One-77, motorul fiind de V12, dar nu-l întrecea pe Bugatti Veyron cu W16 în care eram eu acum, deși nu asta conta cel mai mult, totul depindea de abilitățile tale. Nu pot spune că era la același nivel ca al meu în ceea ce privește șofatul, dar nici departe nu se afla. Îl puteam lăsa să învingă, doar eram în aceeași echipă, banii ajungeau tot la noi la garaj, dar orgoliul meu unde mai era? Am virat puternic la dreapta, sunetul roților mele pe asfalt auzindu-se în toată jumătatea asta de oraș, apoi am privit în oglinda retrovizoare, așteptându-mă să-l văd pe Kai distrus de acea curbă.
Zgomotul unui motor mi-a atras atenția și mi-am mutat chipul spre dreapta mea, Aston Martin-ul se afla lângă mașina mea. Am apăsat pe accelerație, mărind viteza din ce în ce mai mult, nu-l puteam lăsa să mă învingă. Chicotele mele se auzeau în fundal, abia așteptam să-l batjocoresc pentru faptul că mai avea de învățat.
După 200 de metri am privit mașina lui, apoi m-am încruntat, pierzând concentrarea mea totală la drum, pierduse controlul, ușa din partea șoferului s-a deschis și l-am zărind pe Kai sărind din propria sa mașină care, ulterior s-a ciocnit de o clădire și a izbucnit în flăcări. Am pus o frână bruscă, oprind, nemaipăsându-mi de cursa în sine. Am ieșit și am alergat spre Kai, se afla pe jos, masându-și piciorul și privindu-și mașina.
-Omule, ești bine? Întreb, așezându-mă în genunchi lângă el, dorind să-i verific piciorul.
-Da, nu știu ce s-a întâmpla, sunt bine, ma doare puțin glezna, dar voi fi ok. Afirmă el și se ridică, poziționându-și mâna după umărul meu, iar eu pe spatele său, pentru a-l ajuta să meargă.
L-am ajutat să se așeze pe scaunul din stânga mea, apoi am urcat la volan, accelerând spre casă. Locuiam cu prietenii mei de când eram copil, fiecare având povestea lui de viață nu tocmai plăcută și bună de povestit la petreceri cu baloane colorate. Ne-am întâlnit pe străzi și ne-am unit de mici, am fost luați sub aripa lui Jay, s-a comportat cu noi ca un părinte, învățându-ne totul legat despre mașini, arme, trafic și multe alte lucruri din lumea asta întunecată. Kai este cel care se ocupă cu mecanica, reparând mașinile noastre de fiecare dată, Andy era priceput la calculatoare, infiltrându-se în fiecare clădire, reușind să se conecteze la fiecare cameră de supravegheat, tipul trebuia să fie departe cu abilitățile sale, nu într-o casă nenorocită lucrând pentru unul ca Jay. Thea era singura fată din gașca noastră, adusă în urmă cu cinci ani de Kai, cei doi având o relație. Ea ne ajuta de fiecare dată, lucrând sub acoperire, nimeni nu știa de existența unei persoane de sex feminin la noi în casă, ceea ce era un avantaj pentru noi. Urăsc relațiile stabile, prefer să am zilnic câte o femeie diferită, e mult mai distractiv, nu s-a găsit tipa care să-mi țină mie și lumii mele nenorocite piept.
Priveam atent la drum, a trebuit să o ștergem repede din cartier, poliția fiind cu siguranță pe drum în momentul în care mașina a luat foc, cursa era câștigată oricum de noi, urmând să primim banii cât de curând posibil. Kai se uita pe fereastră, arăta extenuat, cearcănele fiind vizibile sub ochii umflați, tricoul prezenta urme albe de transpirație, tipul ăsta se implică la fel de tare ca mine când vine vorba de mașini. Doar noi doi eram pasionați de asta, ceea ce ne făcea mult mai apropiați.
-În spate am o ladă frigorifică, ia niște gheață de acolo și masează-ți glezna, bandajele sunt în torpedou, ridică-ți picioarele și stai cu ele în sus până ajungem acasă.
