~Vis~

2:Auch!

~Higashii~

Azi e ziua!
Astazi pun capat suferintei!Astazi imi las mandria in urma si ma voi pune in genunchi in fata lui! Astăzi imi voi cere scuze!

Dacă un anumit puști blond cu ochi albaștri si ochelari,a menționat ceva in legătură cu un anumit idiot care i a frant inima...ei bine,

Eu sunt acela...

Va implor sa nu veniti cu furci spre mine, stiu ca am calcat strâmb, de fapt, am călcat atât de strâmb incat mi am rupt piciorul.

Ma urăsc pentru asta...

Nu stiu ce a fost în capul meu la momentul acela, dar imi vine sa ma întorc în timp si să mă bat bine. Am fost cel mai mare idiot și îmi e rusine. De ce mi am dat seama ca il iubesc după ce am facut aceea criza oribilă...dupa ce i am spus ca ma dezgusta...dupa ce el a cazut la pământ si a inceput sa planga...

După ce l am abandonat acolo...

Dar asta nu mai contează! Astăzi nu mai stric,astăzi repar! Sunt conștient ca un scuze nu va repara totul, dar măcar mă va aduce cu un pas mai aproape de el.

Nimeni nu ma poate opri!

Ma ridic din pat și îmi fac rutina ca de obicei. Imi pun uniforma si mai rămâne sa imi leg părul. E lung... imi aduce aminte de mama...îmi e foarte dor de ea...
Imi pun geanta in spate si cobor scările.

-'Neața tata!

-Hei, te ai trezit devreme astăzi, ce se întâmplă?

Tata zâmbește si pune micul dejun pe masă.

-E complicat...Oh nu pot mânca,o sa întârzii! Oh shit, scuze tata, paaa!

-Uh? Paa..

Trebuie sa ajung la școala înaintea lui Yume! Respect planul!

,,,,,,,,,,,,,,,,,

Sunt in fata școlii, Yume intra cu privirea in pământ pe porțile impunatoare, cu Hana stând in dreapta sa , privind cu ură personale care ii aruncau insulte blondului.

Cei doi trec prin fața mea iar Yume ma privește in ochii, ceea ce îmi da fiori. Privirea lui tristă,imi provoacă atâta durere în suflet pentru ca stiu ca e vina mea.

Privirea lui...ma sfasie

Ziua in care ne am certat, e ziua in care am realizat ca ii ador zambetul si totusi nu il voi mai revedea pentru o perioada lunga de timp.

Am intrat in scoala, urmaridul pe Yume de la distanta.Hana ii ciufuleste parul si ii zambeste . Sunt...gelos. Si totusi simt ca o merit.
Desi nu e politicos am decis sa trag cu urechea.

-Yume, nu verifici ciresul? O faci in fiecare vineri.

-Ah, ba da! Vrei sa vi cu mine?

-Nu pot, i am promis unei prietene ca ii duc o carte. Te descurci singur?

-Da, normal! Nu am 5 ani Hana!

-Pfff, mai vedem noi!

Hana ii zâmbește si cei doi se despart. Yume pasea usor pe coridorul școlii pana la usa din spate . O deschide usor si paseste timid in curte.
Priveam emotionat cum blondul se indrepta spre ciresul care in sfarsit inflorise. Inghit in sec si decid sa imi pun planul in aplicare.

Ma strecor incet in spatele baiatului si pot simti cum inima imi bate din ce in ce mai tare. Respiratia mea era greoaie si palmele imi transpirau desi incercam din rasputeri sa imi mentin calmul. Eram in spatele lui la doi pasi distanta si nu puteam sa imi deschid gura. De o luna imi derulam in cap cum va decurge totul si iata, eram inghetat, inima imi bate in urechi si mi se taie rasuflarea.

-A inflorit! Florile sunt mai mari ca in alti ani...E frumos... Nu?

Vocea lui calda ma trezește din transa. Cred ca m a simțit in spatele lui...

-Da...e minunat.
Spun ușor,un zâmbet aparad pe fata mea.

Yume tresare si ma priveste speriat. Își pune mana pe piept si isi lasa privirea in pământ.

-H..Higashii..scuze,imi pare rău...am crezut ca..eu..

Tremura...ii e frica. Trag aer in piept si incerc sa ii spun ceea ce simt, dar singurul lucru pe care reusesc sa il fac, este sa ii rostesc numele. Isi ridica capul si ma priveste in ochii. Simt cum un fior imi trece pe spate si raman blocat din nou.
Ochii lui sunt plini de lacrimi...exact ca in ziua aia nenorocita. Simt o durere cumplita in piept si imi feresc privirea. Il imping pe Yume si fac cativa pasi in spate. Imi tin mana pe piept si mai apuc sa arunc o singură privire la Yume si sa il imping,de data asta mai tare, inainte sa fug spre toaleta.

Doare, doare îngrozitor. Simt cum lacrimi mi se preling pe obraji. Le sterg cu maneca uniformei si incerc sa raman puternic, dar in acest moment...imi doresc sa plang din toata inima.

Am dat gresi...imi pare asa de rau, in loc sa ma apropii, l am îndepărtat mai tare..

Imi scot telefonul din buzunar si apelez singura persoana in care am incredere.

- Hey,Connor, scoate ma de aici te rog...

-Te simti bine? Pari pe jumatate mort.

-Nu, nu sunt bine de loc! Acum vino si scoate ma din locul asta!

-Okay,okay vin imediat! Incearca sa nu mori pana ajung!

-Ha ha esti foarte amuzant.

...

^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^

Imi iau geanta si ies de pe portile scolii , inca tinand mana pe piept si cu lacrimi in ochii.

Nu o sa mai fim impreuna niciodata...