Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Niciodată nu putem fi siguri care sunt intențiile persoanelor cu careinteracționăm zilnic. Poate că băiatul acela de la cafenea care fusese cu ochii pe tine de ceva vreme nu voia altceva decât să salute, dar era prea timid să o facă, așa că doar te-a urmărit cu privirea, cu sufletul încărcat de regret. Poate că era paranoică, dar cu câteva clipe în urmă, existau două scaune distanță între Sharvani Aniston și tipul acela care părea că se bucură de atmosfera zgomotoasă, îmbrăcat într-o cămașă albă cu mâneci scurte, proaspăt călcată, de parcă se afla la un eveniment formal și nu la o petrecere tipic adolescentină, unde toată lumea va da băutură pe ținutele lor până la miezul nopții. De fapt, nu s-a priceput niciodată prea mult la oameni. Avea încredere absurdă și nu voia să creadă că pot exista intenții rele. Poate dacă ar fi dat mai multă importanță detaliilor, decât aparenței, nu s-ar fi aflat chiar acum în situația asta bizară.
Tot ce știa era că se aflase la o petrecere organizată în cinstea absolvenților de anul trecut, la o cabană închiriată aproape de pădurea de la marginea orașului. Era aproape de unsprezece și un sfert, iar ea deja se simțea amețită, căci se lăsase convinsă de Luther Hayes, unul dintre cei mai buni prieteni ai ei, să participăm la un concurs de bautură, a cărei miză erau două bilete la concertul celor de la Roller, o trupă sud-americană care cântă muzică rock. Desigur, era înnebunită după ei, motiv pentru care intrase în acel concurs stupid. A auzit că stocul era deja epuizat, deși biletele s-au pus în vânzare cam pe la începutul săptămânii trecute. În orice caz, nu au câștigat biletele. Luther nu s-a mai putut ține și a vomat peste masă înainte de încheierea competiției.
Chiar și așa, s-a simțit pentru câteva ore ca o adolescentă care avea o viață socială și nu un tată îngrijorat și foarte protectiv care, că veni vorba, nu știa că se afla la această petrecere. Nu i-a spus. Motiv pentru care a început să se panicheze atunci când și-a auzit telefonul sunând și a citit numele afișat pe ecran. Totul în jurul ei părea să se învârtă și s-a reîntors în prezent. Se afla într-un Land Rover albastru, cu un tip cu care abia schimbase câteva vorbe încă de la plecare. Se suise într-o mașină străină cu un bărbat despre care nu știa absolut nimic, decât poate, că îi plăcea să asculte muzică jazz la drum lung. Îl analizase o clipă acum, deși știa că trebuia să se fi gândit mai bine în momentul în care s-a oferit să o ducă acasă. A acceptat, căci nu avea alte opțiuni, prietenii ei fiind de negăsit iar ea nu avea timp să meargă după ei, căci telefonul îi suna într-una.
Tatăl ei mereu obișnuia să îi spună: "Nu acceptămajutordin partea străinilor." De obicei nu o făcea, dar doar pentru că el era paranoic și suspicios în legătură cu oricine îi ieșea în cale, nu însemna că și Sharvani trebuia să fie asemenea. La momentul actual probabil că s-a gândit: "Nu arată ca un criminal. Nu pare a avea intenții dubioase." Pare că fusese destul gândul ăsta pentru a o convinge să se urce într-o mașină cu un bărbat străin, fiind beată, pe deasupra. Nu știa unde îi fusese raționamentul.
