Born to die

Capitolul 9

- Nu-i asa Harry? Vocea ascutita ma scoate din transa mea, respira greu si ma privea cu durere. Eu tot ce puteam sa fac era sa incerc sa ma gandesc la pot face, el e mort si eu aveam nevoie se informatii importante de la el, ea e intr-o criza de nebunie si eu am nevoie se liniste, nu de hohote de plans.

- De ce ai facut-o? Nu pot sa inteleg de ce a facut toate astea daca il iubea si avea nevoie de el. Cat de stupid ar suna sa iubesti un criminal, nu cred ca ea stia si totusi era tatal ei.

- Nu te-am chemat sa ma judeci idiotule. Tipa atat de tare incat am simtit cum toata ura o arunca in mine facandu-ma sa tresar din cauza impactului puternic.

Oftez galagios si imi trec mana prin par, copila asta e atat de dificila si nebuna. Isi omoara tatal, apoi plange deparca nu ea a facut-o. Asta fac femeile cand sunt pe ciclu? Omoara criminali in doar cateva secunde? O privesc atent si pot observa cum se misca usor in fata si in spate stand ghemuita si plangand in hohote.

- Du-te si fa un dus, esti plina de sange. O apuc de umeri si o ridic puternic. Ma privea dezamagita si ochii ei straluceau din cauza lacrimilor ce stateau sa cada pe obrajii rosii. Poate asa o sa te calmezi. Ii aranjez parul dezordonat si il prind cu elasticul pe care il aveam in buzunar.

Ofteaza puternic si respiratia ei grea e tot ce se aude in camera. Se holbeaza la mine tot timpul fara sa spuna nimic si ma face sa ma simt putin ciudat, parca m-ar intimida. Tot ce pot sa fac e sa o privesc in ochii si sa ii analizez fiecare particica cum tremura calmandu-se usor, usor.

- Um..eu o sa plec acum. Spune putin jenata indreptandu-si privirea spre podeaua neagra. Apoi privind cu coada ochiului spre cadavrul din fata usii.

Ma dau din calea ei, ea lovindu-ma din greseala cu umarul ei micut si mergand alert spre scari.
Biaggio sedea mort in fata usii. Nu imi vine aa cred cat de orb am putut sa fiu tot timpul asta.
Deci, omul care m-a invatat tot ce stiu care a incercat sa ma omoare pentru ca nu am vrut sa lucrez pentru el si am devenit mult mai puternic decat inainte tocmai a fost omorat de o pustoaica de 17 ani care plange daca omoara un tantar? Ce dracu se intampla? Eu ma chinui de cateva luni sa aflu unde dracului e, iar ea il omoara fara macar sa se chinuie? Cum e posibil? Plus ca e tatal ei, copila asta si-a omorat tatal fara sa clipeasca si acum face atacuri de panica pe banda rulanta.

Intorc cadavrul cu fata spre tavan si il privesc cu atentie analizand fiecare pata de sange uscata de pe fata lui usor umflata.

- Singurul lucru care ma intristeaza e ca nu eu te-am omorat si n-am putut vedea cum suferi si cum viata ti se scurge in ochii mei. Voiam sa iti privesc fiecare secunda trecand si sa iti simt frica. Stii cat de bine ma satura frica oamenilor, doar ma cunosti ca pe propia ta fiica. Il lovesc cat de tare pot in fata doar pentru a ma descarca putin de stresul pe care Rhea mi-l poate creea.
Simteam ca Rhea e mai puternica decat majoritatea oamenilor pe care i-am cunoscut, chestia asta e mostenita de la
ma-sa, Amber a fost slaba la fel ca tine, dar ea e ceva ce n-am mai intalnit si iti promit ca in fata mea o sa fie o lasa la fel ca tine.

Rhea's pov
"O lasa la fel ca tine." Aud vocea groasa a lui Harry si mici busituri din cand in cand, cred ca isi varsa nervii pe trupul mort al tatalui meu sau as putea sa-i zic "cadavrul unui strain" petru ca de acum stiu sigur ca el nu este parintele meu.
Dar mama? Mama este tot o straina? Oare a spus asta doar sa se joace cu mintea mea? Toate astea parca ar fi un cosmar, incidentul cu Harry, acum am devenit o criminala, cel mai probabil mama nu este mama si simt deja ca nu o sa mai duc atatea greutati in spate.

- Rhea! Imbraca-te repede si coboara in living! Vocea groasa a lui Harry se aude din partea cealalta a usii facandu-ma sa tresar.

Opresc apa dusului si simt deja cum in camera se face frig, pielea mea avand acum un aspect de gaina. Oglinda e aburita si nici macar nu vreau sa o sterg pentru a-mi privii fata. Pot sa pariez ca arat precum o criminala.

Ma sterg cu prosopul pe toate partile corpului si imbrac hainele de pe marginea chiuvetei, pijamalele mele vechi cu unicorni stau aici de o vreme si ma bucur ca am avut ocazia mirobolanta sa le port dupa o crima corecta si bine meritata.

Ies din baie si merg alert spre capatul scarilor pentru a-l vedea pe Harry plimbandu-se in stanga si dreapta cu mana in barba si jucandu-se cu suvite din parul lui cret si lucios.

- Vorbeste cu mama ta la telefon si spune-i ca o sa pleci la Francesca. Intreab-o la ce ora ajunge acasa pentru ca dureaza ceva sa cureti cu cadavru de unul singur. Oricum o sa-i chem pe baieti aici sa ma ajute pentru ca tu probabil o sa ma incurci.

- Si ce fac daca termina programul mai repede si o sa ajunga in jumatate de ora? Spun si fata lui se incrunta ciudat.

- Atunci o sa am doua cadavre de curatat sau poate trei, daca prietena ta afla o sa am patru si daca cainele tau sobolan o sa ma enerveze mult o sa am cinci. Spune vizibil nervos aratand spre cainele meu "sobolan" cu degetul aratator.

- Cum poti sa numesti asa o fiinta cu mai mult creier decat tine? Ma incrunt si imi pun mainile in solduri, ridicand fitos o spranceana.

- Oh...ok, atunci o sa plec si o sa te las cu tatal tau mort in casa. Spune si se ridica, eu cuprinzandu-l in brate si aruncandu-ma cu el pe canapea.

- Nu este nevoie sa faci asta. Zambesc inocent si imi iau bratele dupa el, fata lui fiind uimita de gestul pe care l-am facut.

- Deci ai nevoie de un om cu creier de sobo-caine. Spune si rade intr-un fel dragut, rasul ala ma omoara de fiecare data.

Helloooo, ce faceti? Stiu ca n am mai postat, dar a inceput scoala, e naspa si vreau  sa mor:)
Citire placuta:)