Sint o baba comunista de Dan Lungu - Romanul continua „experimentul de mentalitate" inceput de Dan Lungu cu Raiul gainilor - coborirea intr-un comunism remanent nu la nivel politic sau social, ci la nivelul omului obisnuit trecut prin acel sistem si profund marcat de el. Sint o baba comunista! te provoaca sa zimbesti, sa rizi in hohote, sa te intristezi, dar mai ales sa-ti intrerupi, pentru citeva clipe, lectura si sa iesi afara spre a te convinge ca realitatea e altfel, ca oamenii sint altfel. Insa, chiar si dupa acest exercitiu, nu-ti ramine decit sansa sa constati ca scriitorul ti-a cunoscut vecina de bloc, pe fiica acesteia plecata in Canada, l-a cunoscut pe fostul tau coleg de serviciu care spunea bancuri politice, fiind in acelasi timp informator, te-a cunoscut pe tine. Si apoi a scris aceasta carte tocmai pentru a ne oferi tuturor o noua oglinda, in care sa ne vedem asa cum sintem si cum, de multe ori, n-am vrea sa fim.
Am tot citit de-a lungul vremii carti despre perioada comunistă, dar aproape niciodata despre oamenii care au supravieţuit acelor ani. Mi-a placut sa descopar care sunt gandurile lor acum, dupa ce au scapat de comunism, si ce parere au despre aceasta noua lume. Personajul principal din Sunt o baba comunista, Emilia Apostoae, este o femeie ce a trăit destul de bine înainte de 1989, chiar dacă nu a făcut parte din rândul autorităţilor şi care acum resimte masiv lipsa de resurse materiale.
Romanul este construit pe trei paliere temporale: unui în copilăria de la sat, în mintea fetei rebele care doreşte să ajungă cât mai repede la oraş, pentru a scăpa de „înţărănirea" forţată; al doilea, în tinereţea adultă, când fata ajunsă femeie descoperă în oraş o formă de monotonie fericită, un loc de muncă stabil, bine plătit şi cu stres minim, dar şi beneficiile felului arhicunoscut al românului de a se descurca, specific perioadei comuniste; al treilea palier este cel al prezentului, cel care caracterizează evoluţia personajului la vârsta a treia intr-o lume unde nu se mai regaseste.
Emilia Apostoae este o reprezentantă tipică a „îmbătrânirii" societăţii româneşti actuale: nostalgică după perioada comunistă, îndărătnică la tot ceea ce este nou, tradiţionalistă până în măduva oaselor, apropiată vechilor obiceiuri şi alegătoare convinsă a foştilor comunişti, îmbrăcaţi acum în hainele democraţiei. Nimic nu o schimbă şi nimic nu pare a o transforma, în viitor, în altceva.
Mi-a placut cartea. Este scrisa intr-un mod atat de romanesc, cu expresii atat de romanesti, incat de multe ori aveam impresia ca Emilia este bunica-mea. Am redescoperit viata de la tara, apoi regretul celor nascuti si traiti in comunism, lucruri de care m-am lovit de-a lungul vremii. Sunt nascuta in comunism, traita o mare parte a copilariei mele in acea perioada, dar niciodata n-as putea sa regret acele vremuri.
Mi-a displacut modul abrupt in care se facea trecerea temporala, pentru ca nu exista niciun semn ca se povesteste din urma, trebuia sa treci peste 1, 2 pagini, sa vezi personajele si apoi sa te prinzi din nou in poveste. Cam aiurea... dar pentru faptul ca se citeste super usor, am trecut relativ repede peste acest inconvenient.
Este o carte de citit, insa nu stiu cat o vor intelege cei care n-au avut niciodata tangenta cu acea perioada. 4 *
CITEȘTI
RECENZII CARTI (citite -2019)
РазноеA fi cititor înseamnă a-ți construi propriul paradis, pentru ca viata este o carte, si noi doar o fila din ea! Aici voi asterne gandurile si parerile despre cartile pe care le citesc (nu neaparat de pe wattpad). Mentionez faptul ca parerile sunt pe...
