Rulouri cu Scorțișoară

Capitolul 1

      Astăzi Dave nu mai lucra la service-ul auto, lăsând un băiat nou să se ocupe când o văzu:

     —Jade? Hei, Jade?

      Vântul continua să bată cu putere biciuind peste fața femeii. Vremea era adesea schimbătoare în această zonă iar Jade Baudelaire continua să alerge fără oprire pe străzile labirint ale micului oraș, vremea zâmbindu-i peste câteva minute din nou. Parul ei castaniu zăcea strâns într-o coadă în vârful capului mișcându-se împrejurul spatelui ei ca un bici de lumina.

     Corpul ei avea o mișcare constantă, în fiecare zi între orele opt și douăsprezece ale dimineții pe lângă restaurant, service-ul auto a lui Dave și toate casele construite după același plan arhitectural. Dacă ar fi să o întrebi, fără îndoială că îi placea atmosfera liniștită pe care o reprezenta această scurtă ședere. Uneori totuși se regăsea zâmbind stângaci avansurilor lui Dave, încercând să îl evite politicos, ceva la care nu era prea pricepută, alte ori râdea pofticios pe terasa din lemn a familiei Gance alături de Laura, vecina ei "scriitoare" care aducea câte un exemplar format din două pagini din fiecare capitol nou pe care îl scria.

     În zilele în care nu muncea la singurul restaurant din zona, se mulțumea aruncând o privire peste scrierile Laurei.

     Drumurile erau bine pavate, un plus pentru oraș, locuitorii își beau adesea ceaiul ori cafeaua pe terasă între orele în care Jade își plimba fundul prin vecinătate. Un singur lucru regreta: că nu avea și ea o terasă, dar până să achiziționeze casa nu se gândea ca îi va face plăcere să își petreacă timpul privind liniștea cartierului. De asemenea regreta că vremea nu îi surâdea prea des aici, iar toți cei care o cunoșteau știau că adora să se bronzeze. Bronzul îi aducea un plus de confindență în ea, simțindu-se în largul ei atunci când parul drept și lucios îi mângâia tenul ușor rumenit, scoțând în evidentă câteva pete de căprui din ochii ei verzi. Era o femeie cu adevărat frumoasă, cu un ten lipsit de imperfecțiuni, luminos, cu niște ochi de felină, niște trăsături finuțe care denotau fragilitate. Era genul de femeie pentru care ți-ai vinde sufletul fără să realizezi măcar. Pe care ai apăra-o cu prețul vieții. 

     Jade adora Java, insula aceea era făcută pentru ea, ochii ei verzi ca jadul au explorat-o de atâtea ori, amintindu-și fiecare detaliu. Adora și murele și zmeura extrem de mult, sau să ronțăie cuburi de gheață cât privea filme vechi cu Julia Roberts.

     Primele câteva zile de la mutarea ei aici au fost o vâlvă totală de despachetat și aranjat haine, neștiind ce sa poarte aici a luat câte puțin din toate. Era stilată și pregătită de orice provocare.

     Firul de la căști i se lovea de piept cu un zgomot care i se reda în urechi. Bustiera i se așeza cu mândrie pe bust, conturând perfect sânii ei care se așezau perfect adesea în cupa B. Era mândra de ei, și de ea și de toate realizările ei.

      Dacă ți-ai fi coborât privirea după ce ai fi studiat brațele subtiri dar și musculoase ai fi descoperit un abdomen perfect, cu o vagă impresie de pătrățele, care apăreau când îl încorda de la efort. Colanții se potriveau perfect, pompând fesele rotunde în afară, așa ca nu era de mirare de ce bărbații o voiau iar fete o priveau cu ranchiune sau admiratie.

     Numele ei a mai fost strigat o dată din căști, când Jade se hotărî să răspundă.

     —Da, Beckham, șuieră obosită, roșie la față ținând cât mai mult aerul în plămâni înainte să îl expire.

     Transpirația i se scurgea ușor de pe corp, în timp ce mâinile i se țineau strâns de coapse cu degetele odihnite în afară. Stând aplecată în față cu buzele pline întredeschise în fața unui mini supermarket, era aproape pregătită să intre pentru a-și aproviziona puțin casa. Îi lipseau 2 ingrediente pentru a face tarta ei preferată cu dovleac.