Fara pacate

Pilot

   — Doamne! Ce ai făcut aici? strigă Alicia către Scott. Scott, ce mama naibii ai făcut?

        Îi aruncă o privire speriată. Se uită la trupul întins inconștient pe podea și la Scott care era alb. Băiatul se dă cu pași mărunți în spate pentru a vedea isprava lui. Alicia nu știa ce să facă. Aerul înăbușit cu sânge o făcea să se înece, iar cele întâmplate deja instalaseră panica în ea.

   — Trebuie să sunăm la poliție, șoptește Alicia.

   — Nu.

   — Cum nu? Scott, e un om mort. La mine în sufragerie. Oricât de greu ne-ar fi, trebuie să facem ce e corect.

— Cine dracului crezi ca o sa ne creadă? țipă Scott din locul unde se află. Spune-mi Alicia cine crezi că o să creadă o gașcă de adolescenți cu probleme? Îți zic eu, nimeni.

— Și ce propui să facem atunci? întreabă șoptind Alicia.

   — Curățăm locul.

— Nu îl putem curăța singuri. Trebuie să îi sunăm pe ceilalți. Oricum mai devreme sau mai târziu tot trebuie să le spunem.

      Scott îi trage o privire vinovată Aliciei. Nu voia să o bage în asta. Nu voia să îi creeze probleme. Știau că a dat de belea. Mai rău ca niciodată.

   Alicia se pune pe jos, își trece mâna prin păr și se uită cu ochii înlăcrimați la persoana de pe podea. Se uită la Scott și la părul lui negru ca abisul. Niciodată nu a fost atât de închis. Nu conta că lumina din sufrageria modernă a Aliciei era stinsă sau că afară era noapte. De când îl știa pe Scott, părul lui nu fusese atât de negru.

— Îl sun pe Daniel, șoptește Alicia ridicându-se. El o să dea după semnalul de alarmă. Tu nu poți vorbi, nu în starea asta.

Se duce în camera ei, pentru a lua telefonul și de a-l suna pe Daniel. Aprinde lumina, și se privește în oglindă. Părul ei blond roșcat și ochii ei albastrii nu fuseseră niciodată atât de deschiși.

„Ne aflăm pe muchie de cuțit... și încă rau. Ce am ajuns să fim? Ce am ajuns se facem?" gândi aceasta uitându-se la imaginea ce i se reflecta în oglindă.

Își ia telefonul și tastează numărul lui Daniel pe care îl știa pe de rost încă de la începutul anului. Sunetul de la capătul liniei, îi arată că sună. Inima începe să îi bată mai tare ca niciodată.

***

— Alicia, ce e? Ce vrei la ora asta, e trei dimineața. Nu poate aștepta până mâine? vocea răgușită și somnoroasa a lui Daniel o făcu pe Alicia să tresare.

— Daniel, nu te-aș fi sunat în viața mea la ora asta. Nu poate așteapta până mâine din păcate. Eu și Scott avem nevoie de tine să îi aduni pe ceilalți... zise fata speriată.

— Fir-ar să fie! Presupun că o să văd singur în ce rahat a mai intrat Scott.

Daniel se ridică și se îndreaptă spre dulap în timp ce îi inchide Aliciei ca să îi poată suna pe ceilalți. Nu se gândise niciodată în viața lui că ceea ce avea să vadă în fața ochilor lui acasă la Alicia avea să îi schimbe viața radical din acea zi. Prefera să nu fi răspuns niciodată la acel telefon de la trei dimineața. Voia să se întoarcă în timp, unde el încă dormea. În patul lui, din apartamentul primit de ziua lui de la părinți. Totuși, el se ridicase, se așezase în mașina lui și condusese până în celălat capăt al orașului aproape pentru a se întâlni cu Alicia și cu Scott.