Momentul in care primul mieunat avea sa iasa pe gura pisoiului. Acela urma sa fie cel mai greu moment.
De la primul pui de pisica hibrid. Parintii trebuiau sa isi abandoneze puii dupa primul lor mieunat. Pentru ultima oara cand isi vedeau puiul. Era asa greu pentru ei. Insa , de la abandonarea primului pui pana atunci, era un singur pisoi special. Un pisoi cu blana gri, urechile ascutite si ochii de un albastru captivant.
Micul pisoi pe nume Kim Taehyung. Singurul pisoi din rasa aceea cu ochii de un albastru oceanic. Era singurul pisoi ce pana la 3 luni de la nastere nu a mieunat. Era asa mic incat putei crede cu usurinta ca e un soricel.
Blana lui gri si pufoasa il facea sa para din ce in ce mai dragut. Fiindui si de ajutor pentru a intampina temperatura scazuta. Ochisorii lui albstri scanau atenti imprejurimile, observand cladirea ce aproape se darama si o cutiuta de carton sprijinita de peretele murdar.
Cu pasi mici si silentiosi se adaposti sub mica bucata de carton, incolacindu-se pentru a incerca sa se incalzeasca. O fiinta asa mica si neajutorata, o fiinta ce avea nevoie de atata iubire si grija, o fiinta asa fragila. Isi lingea usor blana pufoasa si murdara de noroi,privind cum usor usor picurii mari de ploaie lovesc agresiv asfaltul. Ochii lui albastrii privesc picaturile ce erau menite sa ii amarasca sufletul. Isi scutura capul intr-o parte si in alta, urechiusele clatinandu-se usor odata cu miscarile line ale corpului.
Atentia lui fu captata de un siret rosu, ce parca il ademenea in dansul lui serpuit. Micul capat rosu se taraia prin baltile ce pareau ca il inghiteau. Mica silueta gri se strecura usor din ascunzatoarea sa urmarind bucata de material, trecand rand pe rand prin toate baltile, blana lui pufoasa fiind acum lipita de corpul subtire al micului motan. Labutele lui loveau in mod repetat asfaltul, mergand parca in acelas timp cu detinatorul siretului interesant pentru mica pisica.
Un mic scancet a fost scos pe gura baiatului blond cand genunchii lui au facut contact dureros cu asfaltul rece si dur. Siretul fiind pierdut de pisoi si de mult uitat cand a vazut lacrimile cristaline scurgandu-se pe obrajii palizi, urmatoarea lor tinta fiind capul mic al motanului.
Taehyung isi agata ghearele de blugii rupti ai baiatului, atragandu-i atentia. Blondul isi ridica ochii inlacrimati spre micul motan ce acum ii lingea ranile. Isi duse mainile in jurul burticii motanului,ridicandu-l usor in mainile sale micute,zambind usor la confuzia pe care motanul o afisa. Era cea mai draguta fiinta pe care el o vazuse si cel mai bun cadoou pentru prietenul sau, iubitor de pisici.
"Hey micutule! De ce esti singur aici?"
Intreba acesta uitandu-se in jur pentru a gasi o persoana care il cauta sau macar parintii lui.
"Presupun ca nu ai pe nimeni..."
Motanul mieuna trist si se cuibarii in partea stanga a pieptului blondului.
"Nu fi trist micutule, o sa ai cel mai bun stapan..."
Spune acesta cu un zambet slab pe fata, cu intentia de a il inveseli pe Tae. Nu dura mult pana observa zgarda pe care era gravat numele micului motan si micul biletel inca intreg, legat de aceasta.
Draga straine, datorita unor obligatii, am fost nevoiti sa ne abandonam puiul. Speram ca tu, strainule, sa ai grija de cea mai pretioasa comoara a nostra. Gaseste-i o casa calduroasa si un stapan iubitor. Cu el am lasat paturica lui preferata si jucaria de care nu se poate desparti. Iti multumim,straine....
Jimin puse pisicuta inapoi in cutiuta gasita la cativa metrii distantaa. Dupa care se grabi sa ajunga cu motanelul la cel mai priceput veterinar.
Primul capitol al unei noi carti distrusa de mine.
