Nu ne aflam unde ar trebui sa fim. Nu mă refer la faptul ca suntem în metrou și nu acasă sau la serviciu și nu în vacanta sau singuri plângând și nu lângă persoana iubita...mă refer la călătoria zilnica pe care o facem prin labirintul gândurilor. În metrou, la școală, lângă persoana greșită sau nu, mintea noastră nu e prezenta. Tu ești victima trecutului sau prizonierul viitorului? Cel mai rău e să fii amândouă, sa trăiești din amintiri și câteodată sa faci planuri. Mai avem oare timp și de prezent? Mai avem timp sa trăim sau doar sa existam? Fiecare viitor devine trecut. Secundele sunt atât de triste căci abia reușesc sa fie sa fie prezente, crudul trecut dărâmându-le îndată. Nu vreau sa mă gândesc la secunda trecuta și nici la următoarea....vreau sa o simt pe asta. Vreau sa fiu libera în prezent, sa respir adânc, sa trăiesc, sa privesc stelele și sa accept ce va veni în timp ce lupt, în prezent, pentru ceea ce îmi doresc. Medicamentele sufletului le găsești în prezent, nu în trecut și nici în viitor. Carpe diem! ✌
CITEȘTI
Beatã cu sentimente♡
Teen Fictionbeatacusentimente. Nu sunt vânzătoare de sentimente. Nu sunt o super talentata în ale scrisului. Ce sunt? Un suflet care colecționează vise și culege sentimente din fiecare loc, om, cântec, colț de stradă. Sunt un câmp de lupta unde sentimentele cât...
