Fuga de ieri

10

Ne-am hotărât să luăm cât mai mulți cai de data asta. Sătucul era pe niște dealuri. După cum ne mișcam puteam să plecăm de acolo fără să ne vadă careva. Am pus-o pe fată să păzească un drum de scăpare și ne-am mai luat un om cu noi. A fost greu. Nu prea se auzea Ioahim de peste deal sau de pe vârf, dacă erai la poale. Ne-am zăpăcit la un moment dat. Nastratin a pus pe cineva la pământ. Am fugit toți de acolo care cum am putut. Am găsit-o pe fată la locul stabilit și mi-a crescut inima văzând că nu a fugit.

Am dat caii la un târg, la alt om știut de noi. 

Ne-am așezat să ne odihnim undeva în pădure. Ne simțeam bine. Bănuții făcuți ne ajungeau multă vreme.

- Nu mai merge mult, zice Bătrânu.

- Ce?

- Nu mai merge mult ce facem noi. Nu poți trăi toată viața doar cu furăciuni.

- Și ce vrei să facem, moșule, să ne băgăm slugi la vreun boier?

- Să vă luați de un meșteșug într-un loc frumos și să vă faceți banii cum trebe și viața liniștită. Adică noi toți să facem asta.

- Noi toți?, zice Matiaș.

- Da. Toți odată ne despărțim sau mergem grupuri, vedem noi, și ținem secretul nostru toată viața. O luăm de la capăt.

- Și când vrei să facem asta?

- Vreodată. Ne înțelegem noi.

Cu toții am rămas pe gânduri. Cât de cât eram de acord. Am prins gust de haiduceală, dar câteodată mă întrebam dacă o sa fac asta până la bătrânețe. Fata ne privea și asculta atentă.

M-am așezat lângă ea. Ne pregătea mâncarea. Nu mai avea privirea dusă ori tristă. Era atentă la ce făcea, aproape cu un mic zâmbet în colțul gurii. Mirosea minunat ce învârtea acolo.

- Mă bucur că n-ai fugit și ne-ai așteptat, zic eu.

- Rămân cu voi.

Se întoarse la mine.

- Mă rog, de parcă aș putea face altceva, zice ea râzând. Dar sunteți oameni de treabă, văd. La început credeam că sunteți doar niște ucigași, dar acum știu că pur și simplu fugiți de a fi sub vreun boier.

- Tot ce vrem e să trăim liberi. Acum și tu ești liberă.

- Frumos, ce pot să zic. 

Voiam să văd cât de mult mai suferă după ai ei.

- Îmi povestești cum era la tine acasă?, zic eu.

Se încruntă, dar scurt. Suspină lung. 

- Era frumos, ce să zic. Aveam flori, aveam pământul bun. Ai mei erau sănătoși, mai nimeni din familie nu era bolnav. O duceam bine dacă ai compara cu alții.

Făcu o pauză. Suspină iar.

- Băiatul care a venit atunci după mine era cel la care voiau să mă dea părinții.

Nu mi-a picat bine asta.

- Ți-e dor de el?, zic eu.

- Nu știu. Parcă sunt ani de atunci. Nu mai știu ce credeam pe atunci despre el. Nici eu nu mai sunt la fel.

- Înțeleg. Și eu m-am schimbat de când sunt cu oamenii ăștia. Când fugi de a fi prins și te ascunzi ca să trăiești, începi să vezi viața mai simplu și să nu mai ții gânduri neînsemnate.

Ea zâmbi.

- Dacă facem ce zicea Bătrânu, te întorci la tine acasă?, zic eu.

- Vreau să-i văd pe ai mei. De ce?

Îmi adunam cuvintele.

- Vreau să merg într-un târg să mă apuc de un meșteșug. Acolo e mai ușor ca la sat, se învârt mai mulți bani. Ai trăi mai lejer.

- Ce treabă am eu acolo?, zice ea.

- Mergem să vizităm, îi zâmbesc eu.

- Lumea mă crede nebună acolo.

- Mai sunt destule târguri p'aici, unele chiar mai bune decât alea în care am fost.

- Aha.

Rămase tăcută. Mie îmi bătea inima tare. Mă uitai la Bătrânu și-l văzui zâmbindu-mi.

- Și ești bun de ceva meșteșug?, zice ea.

- Nu...

- Și atunci ce-o sa faci p'acolo?

- Știu să scriu.

Mă privi lung și uimită.

- Arată-mi!

Încet și atent, îi scrisei în pământ trei slove. Se uita la ele ca la un vițel cu trei capete.

- Astea nu-s slove, zice ea.

- Ba da!

- Nu te cred.

- Tu nici n-ai văzut scris în viața ta!

- De unde le-ai învățat?

- Are Bătrânu niște foi scrise la el.

- Bine bine, zice ea. Ce altceva mai știi?

- Știu mai multe, dar nu așa bine pe toate.

- Ha. Nu știi nimic, adică. Hai du-te de aici, o să pun mâncarea.

Îmi aruncă un mic zâmbet și-mi dădu din mână să plec. Apoi, ce puteam face? 

M-am așezat lângă ceilalți și ne-am primit străchinile. Mâncarea era minunată și am băgat în noi cu poftă. Am deschis și niște sticle de tărie și ne-am lăfăit și noi nițel. Somnul ne-a cuprins repede și am adormit cu toții lângă foc.