Mâna ta s-a lipit de-a mea,
Deși pentru câteva secunde
Sau poate un minut
Chiar și acum ascunde
O amprentă din trecut.
Nu a dispărut niciodată,
Nu a avut culori spălăcite.
Am păstrat-o vie, intactă, profundă,
Plină cu sentimente ratăcite,
Într-o mare, dar, uite, se cufundă.
Chiar vrei să fie ultima dată?
N-ar fi fost mai bine să fi rămas brodată?
Să fie reală, să se întâmple la nesfârșit.
Ca și clipa când am înroșit
Nu doar o urmă care știm cu toții
Că doar eu o țin în viață,
Căci ea e...de mult moartă.
